Omul are posibilitatea sa intipareasca impresiile produse de obiecte, fenomene care actioneaza asupra analizatorilor, iar procesul psihic care asigura pastrarea experientei lui anterioare este memoria.
Inca in psihologia clasica, incepand cu studiile lui H. Ebbinghaus, M. Mayer si W. Stern, s-a facut constatatre ca functia mnezica are o organizare eterogena, punand in evidenta o diversitate de modalitati si forme de manifestare. Pentru delimitarea lor, au fost introduse patru criterii, care-si pastreaza valabilitatea si astazi, si anume: prezenta sau absenta desprinderii si intelegerii legaturilor specifice intre elementele si secventele materialului; 1. Aplicarea primului criteriu permite identificarea a doua forme mari ale memoriei: memoria involuntara sau neintentionata si memoria voluntara sau intentionata Ambele forme se evalueaza, in principiu, pe baza acelorasi indicatori, ca, de pilda: volumul materialului retinut dupa fiecare prezentare si percepere secventiala, volumul total al materialului engramat la finele unui anumit interval de timp; rapiditatea intiparirii; exactitatea intiparirii; completitudinea.
Memorarea involuntara sau neintentionata se realizeaza in mod cotidian, in procesul perceperii diferitelor obiecte, situatii, intamplari si in cursul desfasurarii diferitelor activitati. Este aceea care, in toate cele trei faze engramare, pastrare, reactualizare se realizeaza fara existenta unui scop mnezic precis si fara controlul vointei constient focalizat. Desi se desfasoara permanent, nu numai pe fondul starii de veghe, ci uneori, si in somn, prezenta ei se inregistreaza de catre constiinta post festum. Ne dam seama ca in repertoriul experientei anterioare apar elemente pe care nu ne puseseram in gand sa le memoram si sa le pastram sau ca, la un moment dat, campul constiintei ne este invadat de ,amintiri, pe care nu le-am comandat in mod intentionat.
Memoria involuntara acopera un vast teritoriu al existentei noastre cotidiene si ne inzestreaza zilnic, fara sa depunem vreun efort de concentrare a atentiei, cu informatii, impresii si experiente ce pot fi mai tarziu de un real folos. Forta ei de manifestare este atat de mare, incat ii permite sa se realizeze chiar in paralel cu memoria voluntara, ea operand exact asupra acelor elemente pe care aceasta din urma le are sau le omite. Memorarea involuntara tine cu precadere de insusirile native ale mecanismelor cerebrale si prin intermediul ei se poate pune in evidenta capacitatea bazala de engramare-stocare a creierului.
Memoria voluntara sau intentionata este forma esentiala de organizare si manifestare a capacitatii mnezice a omului, ea fiind strans conectata si integrata motivelor si scopurilor activitatilor specifice, incepand cu activitatea de joc si terminand cu activitatea de creatie. Structura continutului informational si repertoriul operational-instrumental al oricarei profesii sunt rodul memoriei voluntare. Caracteristica ei principala rezida in ...
Cosmovici, A., Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996.
Golu, M., Fundamentele psihologiei,Editura Fundatiei ,,romania de maine", Bucuresti, 2000
Golu, M., Dicu, A., Introducere in psihologie, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1972.
Landau, E., Psihologia creativitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
Margineanu, N., Psihologia persoanei, Cluj, 1944.
Parot, F. Richele, M., Introducere in psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1995.
Piaget, J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1965.
Popescu-Neveanu, P. Curs de psihologie generala, Tip. Univ. Bucuresti, vol. I, 1976, vol. 11, 1977.
Rosca, Al. Psihologie generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.
Schiopu, U, Verza, E., Psihologia varstelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.
Zlate, M., Introducere in psihologie, Editura Sansa, Bucuresti, 1996 (ed. a II-a).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
