In psihologiea juridica sint utilizate mai multe metode de cercetare a personalitatii infrac-torului.Una din acestea,avind caracter de tipologie sociala,pune accent pe locul persona-litatii in sistemul de norme sociale si modele comportamental-culturale,respectiv atitudinea ei fata de normativitatea sociala,apreciind factorii care au determinat compor- tament. Alta metoda se bazeaza pe cercetarea sistemului de statusuri si roluri sociale pe care le detine personalitatea, intimeinduse pe faptul ca personalitatea este un rezultat al relatiilor sociale. Ea indeplineste un sistem de roluri, care determina un sir de relatii sociale. Comportamentul personalitatii este determinat si de factorii sociali,economici,psihologici si psihici, acestea aflindu-se in legatura cu status-rolurile individului uman. De exemplu , cercetind motivatia infractorului care a comis un furt,sint examinte: - directivele comportamentale - sint ele oare indreptate spre existenta pe spatele altuia, fara a depune un efort personal ; - caracterul trebuintelor - corespund posibilitatilor sau sunt sporite ; - conditiile sociale favorizante - indiferanta sociala fata de incalcarea normativitatii sociale si juridice,iar din aceasta - aparitia sentimentului sigurantei in lipsa de pedeapsa; - orientarea spre un comportament deviant Stiinta psihologica a stabilit inca din cele mai vechi timpuri ca indivizii umani pot fi uniti in anumite clase (grupuri) in functie de posedarea unosr trasaturi comune de comfiguratie biopsihica sau sociala. Astfel , a aparut notiunea de "tip" , care este utilizata in diverse stiinte si pentru diverse categorii de obiecte, fenomene, in psihologie intrunind subiectii umani. Tipul este o notiune subordonata celei de" trasatura" Dintre cele mai cunoscute tiplolii psihologice putem numi pe cele mai temperamentale, apartinind lui Hipocrate, Pavlov, Allport , Jung, Eysenck, etc. Dar nici o tipologie nu reuseste sa inglobeze toata varietatea perosnalitatilor umane , notiunea de "tip" fiind un construct mental care, ne vaciliteaza procesul de ordonare a realitatii sociale , servind drept etaloane a caror cunoasteri ne poate oferi o intelegere si o tratare a comportamentului individului uman studiat. Referitor la tipologia personalitatii infractionale au fost efectuate , la fel , un sir de incercari , care , cu toata relativitatea lor , ofera posibilitatea de a intelege fenomenul infractiunii mai adecvat si a-l trata mai corect , oferind anumite standarde care faciliteaza cunoasterea indivizilor implicati in infractiuni. Tipologia personalitatii infractionale nu poate fi efectuata separat de tipologiile general-psihologice , dat fiind faptul orientarea criminala a comportamentului nu este un dat , un rezultat al configuratiilor genetice , care se manifesta in anumite insuficiente cognitive , afective sau volitive, provenind din dezichilibru dintre particularitatile psihice si conditiile din ambianta in care are loc constituirea personalitatii. Cu toate ca nu se poate vorbi despre un "psihic criminale "sau o "mostenire genetica criminala", atit psihicu , cit si constitutiea genetica contribuie la determinarea conduitelor umane , inclusiv la cele criminale. Componenta sociala are,totusi, o mare importanta.Modul in care individul a trecut prin procesul de socializare , asimilat normale sociale, si-a instituit un sistem de valori individuale care corespund sau nu celor cu caracter social , pare a fi , din aceste considerente , important in determinarea comportamentului. Individul cu dificiente de socializare poate sa-si rezolve trebuintele primare si secundare prin acceptarea unui comportament antisocial, criminal Asa dar la baza tipologii personalitatii infractionale trebuie sa fie puse , in primul rind particularitatile psihologice : motivatia , atitudinile, interesele , scopurile. Totodata , e nevoie sa tinem cont si de forta unor "incapacitati functionale", in cazul carora cauza comportamentului criminal poate fi patologia psihica si imposibilitatea de apreciere adevarata si regulare constienta a actiunilor. In conformitate cu clasificarea infractiunilor , efectuata in Codul Penal , putem distinge: - infractori periculosi - care au comis infrcatiunea din imprudenta "cu intentie " - fiind constinti de "caracterul social periculos al actiunii sau inactiunii", precum si de "urmarile ei social periculoase"; - infractori ocazionali - care au comis o infractiune din imprudenta, prevazind "posibilitatea survenirii urmarilor social periculoase ale actiunii sau inactiunii", dar subestimindu-le, considerind "in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate" sau neglijind "posibilitatea survenirii unor asemenea urmari "; - infractori iresponsabili - care nu esrau in stare sa constientizeze actiunile lor sau sa le conduca din cauza unor boli psihice cronice, unii tulburari psihice temporare, debilitati mintale sau a unei alte stari patologice. In psihologia juridica tipologia infractorului se efectueaza dupa un sir de criterii. M.Enikeev foloseste in calitate de criteriu de tipologizare gradul de periculozitate sociala pe care o exercita individul , care ii determina atitudinea fata de valorile sociale Dar autorul tine sa mai mentioneze un factor al infractiunii - capacitatea de dirijare pshica a acsiunilor - care poate la fel provoca pericol social In functie de aceste criterii el evidentiaza urmatoarele tipuri: - asocial - tip caracterizat printr-o pregatire sociala insuficienta, care il face vulnerabile , mai frecvent manifestindu-se ca un infractor situational.In conformitate cu criteriul enuntat, autorul considera ca acest tip prezinta un grad scazut de periculozitate sociala ;
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).