Timiditatea

Epoca electronicii este menita sa ne ofere mai mult timp liber; ea însa ne lipseste din ce în ce mai mult de el. Tehnologia ne-a facut eficienti si a redefinit timpul si valoarea lui; el nu trebuie pierdut, ci utilizat rapid si cu un scop. Pe de alta parte, tehnologia defineste continuu modul nostru de comunicare. Oamenii sunt pusi din ce în ce mai rar în fata unor interactiuni directe datorita telefoanelor, fax-urilor, Internetului etc., care dau iluzia unui contact direct (de fapt, singurul lucru atins este tasta calculatorului). Ocaziile din ce în ce mai putine de contact direct între persoane îi pun pe timizi într-un mare dezavantaj.

Studiile arata ca, din 1975 pâna în prezent, frecventa timiditatii a crescut de la 40% la 48%. Timizii, aparent blânzi si calmi traiesc, de fapt, într-o continua stare de sovaielnici, permanent analizându-si partile negative si preocupându-se peste masura de parerea celorlalti despre ei. La o petrecere, de exemplu, în timp ce toti ceilalti fac cunostinta unii cu altii, danseaza, persoanele timide îsi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza (Daca stau în cel mai îndepartat colt al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete, toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni ). În tot acest timp, inima lor bate repede, pulsul creste, stomacul este încordat - toate acestea fiind semnale psihologice ale suferintei si nefericirii autentice.

Într-un articol al sau, Zimbardo (cunoscut psiholog italian) enumera consecintele nefaste ale timiditatii. Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunostinta cu oamenii si a închega prietenii, ceea ce îi condamna pe timizi la singuratate si depresie. Apar si probleme cognitive: incapacitatea de a gândi clar în prezenta altora, tinzând sa se blocheze în conversatii. Ei pot parea din aceasta cauza, dezinteresati sau nepoliticosi, când sunt de fapt foarte nervosi. Excesiv de egocentrici, ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al înfatisarii si comportamentului lor. Traiesc sub presiunea a doua temeri: de a nu fi vazuti de ceilalti si teama de a fi vazuti dar considerati nesemnificativi.

Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu. Ultimele concluzii la care s-a ajuns în întelegerea acestei boli sunt urmatoarele:

Incidenta timiditatii în lume a ajuns la 48% si este în crestere;

În general timiditatea este ascunsa;

Unii oameni se nasc cu o înclinatie a temperamentului spre timiditate. Totusi, acest fapt nu condamna persoanele respective la evitarea privirii celorlalti.

Foarte mult se datoreaza educatiei din familie. Se vorbeste chiar de o neurobiologie a timiditatii. Cel putin trei centri cerebrali care mediaza frica si anxietatea sunt implicati în comportamentele timide.

În mare parte, timiditatea este dobândita în urma experientei de viata. Incidenta timiditatii variaza cu fiecare tara. Se pare ca israelienii sunt cel mai putin timizi dintre toti locuitorii planetei. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor.

Timiditatea are o anumita valoare pentru supravietuire.