Testul psihologic

Incercarile de definire sunt extrem de variate, deoarece pot surprinde aspectele esentiale ale acestui concept. Astfel, L. Cronbach considera testul, o procedura sistematica pentru compararea comportamentului a doua sau mai multe persoane. Este vorba de o comparare statistica, cantitativa si calitativa a rezultatelor unui individ cu cele ale altei persoane plasate in aceeati situatie. Compararea se face pe baza unui etalon, adica a unui sistem metric de referinta si ea are drept scop clasarea individului uman intr-o ierarhie cantitativa sau calitativa (tipologica - pe baza de profil). Examinarea prin test este o estimare probabilista, dar putem imbunatati aceasta probabilitate, adica putem creste aceasta probabilitate si mari gradul de incredere in predictia unui test, printr-o cat mai riguroasa fundamentare statistica. Prin aceasta se urmareste in fapt reducerea tot mai accentuata a erorii, a distorsiunilor in evaluarea psihometrica si apropierea progresiva a testului de faptul real.

Aceast prim criteriu se refera la gradul in care rezultatele unui test psihologic sunt independente fata de persoana examinatorului care exploateaza psihodiagnostic acest instrument. Putem aprecia ca un test este deplin obiectiv atunci cand mai multi examinatori obtin aceleasi rezultate la acelasi subiect. Subiectivitatea poate surveni in trei faze diferite ale derularii examinarii psihologice, de aceea, vorbim de tot atatea tipuri de obiectivitate: Obiectivitatea de interpretare.

Prima se refera la faptul ca modul de administrare a testului de catre un examinator nu ar trebui sa duca la obtinerea unor rezultate semnificativ diferite la aceeasi persoana fata de cele obtinute de un alt examinator. O conditie importanta ce trebuie respectata in acest sens este cea de a mentine conditiile de administrare a probelor cat mai asemanatoare, chiar identice, iar instructajul probei - specificat in caietul testului - trebuie respectat cu strictete.

Obiectivitatea de evaluare este mai greu de atins decat cea de realizare, iar cea de interpretare mai dificila decat cea de evaluare.

Astfel, testele sunt diferentiate in functie de dificultatea asigurarii obiectivitatii sau concordantei interpersonale. Aceasta conditie este mai usor de realizat in cazul testelor de tip creion-hartie, care au, in cea mai mare parte, reguli stricte de producere a raspunsului corect, de corectare si de evaluare.

In cazul celor proiective, unde experienta psihologului este deosebit de importanta, intervine un numar mai mare de criterii de evaluare si de interpretare.

Metoda statistica utilizata pentru calcularea indicelui de concordanta interpersonala este cea a corelatiilor simple si multiple. 2. 2. Validitatea testului psihologic Conceptul de validitate este central in psihologie, fiind considerat aspectul central al psihometriei. Problematica validitatii unui procedeu diagnostic trebuie sa fie privita in raport cu stabilirea masurii in care un test indeplineste ...