Teorii Privind Etiologia Delincvenței

Extras din referat Cum descarc?

Cu toate ca exista numeroase studii privitoare la etiologia comportamentului delincvent, nu se poate afirma cu certitudine componenta sau proportia factorilor care concura la aparitia unui astfel de comportament . Se poate afirma insa ca intotdeauna este vorba de o cauzalitate multipla, care presupune aspecte de ordin social, cultural, economic, individual.
In ultima perioada, rata infractionalitatii a crescut in tara noastra, fiind incriminati mai ales factori de ordin economic. Cum pot explica insa doar acesti factori cresterea numarului de pruncucideri, sau crimele ale caror autori sunt tineri de 14-16 ani? Uneori suntem tentati sa afirmam ca violenta este o problema care tine de individ, care este legata de istoria personala a acestuia. Dar, putem spune in ce proportii se combina factorii familiali si factorii sociali, cu predispozitiile genetice? In aceste cazuri, ca in majoritatea, de altfel, etiologia are un caracter complex.
Abordarea moderna a etiologiei criminalitatii presupune corelarea studiului personalitatii delincventului cu circumstantele care favorizeaza comiterea infractiunii, urmarind a preciza rolul factorilor sociali in determinismul comportamentului deviant, structura personalitatii individului, capacitatile sale intelectuale, volitive, afective si modul in care acestea contribuie la realizarea conduitei aberante. Anumite situatii pot genera stari tensionale puternice ,care pot provoca, uneori, comportamente deviante. Semnificatia situatiei respective, precum si conflictul intrapsihic generat de aceasta devin surse ale conduitei antisociale. Mediul devine, insa, patogen numai in raport cu gradul de toleranta la frustrare al individului, iar gradul de periculozitate al unui comportament aberant depinde de structura motivationala si etica a unei persoane, de echilibrul sau labilitatea psihica a acesteia, intr-un cuvant de structura psihismului.
Prin toate aceste aspecte am dorit doar sa subliniem faptul ca in ceea ce priveste cauzalitatea comportamentului criminal, nu putem incrimina un singur factor, intrucat fiind o realitate extrem de complexa, implica o cauzalitate pe masura.
Pentru a putea prezenta etiologia delincventei intr-un mod cat mai sistematic, vom aborda clasificarea teoriilor, din perspectiva a doua mari categorii: teorii psihologice si teorii nepsihologice ( Mitrofan , 1992). 
Prima categorie, a teoriilor nepsihologice cuprinde urmatoarele dimensiuni sau teorii: dimensiunea sau teoria statistica, dimensiunea normativului penal, teorii biologice, teorii constitutionale, teorii sociologice, teorii economice.
A. Teoria (dimensiunea) statistica a delincventei. Aceasta orientare permite clasificarea delictelor in functie de o serie de caracteristici (volum, intensitate, frecventa, rata criminalitatii). Intrucat delincventa este un fenomen normal, presupune o anumita evolutie in timp si spatiu, are anumite regularitati, frecvente, intensitati, care pot fi masurate statistic. Se pot evalua:
- evolutia temporala a criminalitatii, pe perioade diverse de timp (5 ani, 10 ani, etc.) pentru a se putea observa tendintele de stagnare, crestere, descrestere a fenomenului;
- evolutia spatiala a criminalitatii pe arii si zone geografice, pentru a se putea realiza cartografierea zonelor criminogene cu potential ridicat sau scazut de criminalitate;
- frecventa si intensitatea criminalitatii, relevand care dintre delictele comise intr-o anumita perioada de timp si intr-o anumita zona geografica sunt cele mai frecvente si au o gravitate sociala sporita;
- indicele de criminalitate (sau rata criminalitatii) calculat (la zece mii sau o suta mii locuitori) prin raportarea numarului de delicte (sau delincventi) la totalul populatiei cu raspundere penala.
Cu toate ca pe baza acestor evaluari statistice pot fi evidentiate corelatii intre evolutia fenomenului de delincventa si anumite variabile socio-economice si culturale, ele nu reprezinta cauzalitatea fenomenului, putand servi doar ca suport descriptiv pentru investigarea delincventei.
Printre promotorii acestei orientari se numara si A. Quetelet si A. Guerry, ale caror cercetari s-au centrat asupra semnificatiei statistice a delincventei, prin evidentierea unor corelatii semnificative intre distributia spatiala a actelor antisociale si o serie de variabile cu caracter economic, social si cultural. Astfel, Quetelet stabileste, pe baza studiului distributiei statistice a crimelor si delictelor, ca exista o regularitate in producerea acestora. Aceasta regularitate insa, este doar partial valabila, nepermitand stabilirea unor corelatii dau legi cu caracter universal.
E. Ferri, reprezentant al scolii pozitiviste italiene de criminologie, a studiat factorii sociali si individuali generatori de criminalitate, incercand sa surprinda anumite legitati statistice. In baza a numeroase studii, el ajunge la concluzia ca forma si intensitatea delictelor si crimelor depinde de tipul societatii si elaboreaza ,,legea saturatiei criminale", conform careia intr-un anumit mediu social exista un numar stabil si determinat de infractiuni si crime si doar in masura in care se schimba conditiile mediului social, se schimba si numarul de crime.
Reprezentantul scolii sociologice franceze, E. Durkheim a pus bazele unei sociologii a statisticilor. A pus foarte mare accent pe studiul fenomenului sinuciderilor, evidentiind in acest sens o serie de regularitati, si anume: 
- tendinta spre sinucidere creste odata cu varsta;
- sinuciderea nu se afla in corelatie cu clima; rata sinuciderii creste din ianuarie pana in iunie si descreste din iunie pana in decembrie, etc.
In zilele noastre, cercetatori precum A. Henry si J. Short au relevat ca rata sinuciderii este direct proportionala cu rezistentele sistemului relational dintre membrii sai, acesta depinzand de gradul cerut comportamentului de a se conforma aspiratiilor altor persoane.
B. Dimensiunea normativului penal
Din punct de vedere juridic, un comportament delincvent este definit printr-o serie de trasaturi specifice, si anume:
1. reprezinta o fapta, o actiune (o inactiune) cu caracter ilicit, ilegitim, ilegal, prin care sunt violate si prejudiciate anumite valori si relatii sociale;
2. fapta este comisa de o anumita persoana, care actioneaza deliberat, constient si responsabil (are raspundere penala);
3. fapta este incriminata si sanctionata de legea penala.
Inexistenta uneia sau mai multor dintre aceste trasaturi conduce la inexistenta delictului sau crimei.

Fisiere in arhiva (1):

 Teorii Privind Etiologia Delincventei.docx