Studiu Privind Impactul Reclamelor Televizate Asupra Copiilor

Suport teoretic

Cuvinte cheie: reclamă, publicitate, copii, conflict părinte-copil, materialism, dezamăgire, frustrare, obiceiuri nesănătoase de alimentaţie

Introducere

Alegerea temei a reprezentat o misiune dificilă pentru mine şi cred că majoritatea studenţilor se confruntă la început cu această problemă. Practic reprezintă doar o provocare pe care ne-o dorim în speranţa abordării unei teme cât mai interesante şi originale. Decizia abordării acestei teme are la bază o preocupare anterioară privind efectele reclamelor asupra copiilor, tinerilor, cât şi adulţilor, concretizată în observarea directă cât şi indirectă a reacţiilor inadecvate ale copiilor în timpul vizionării unui mesaj publicitar, cât şi ulterior. Dacă privim cu atenţie, copilul a ajuns în centrul atenţiei în momentul în care se concepe o reclamă, fiind privit încă de la cele mai mici vârste ca fiind un consumator.

Industria de publicitate cheltuie anual milioane de dolari, în vederea vânzării de produse, imagini şi stiluri de viaţă unui public ţintă, alcătuit într-o proporţie destul de mare din copii. Ca atare nu este de mirare că cei mici sunt nişte consumatori ce manifestă un interes major atât faţă de produse cât şi faţă de mesajele pe care publicitatea le furnizează, având în vedere că aceasta face apel la sloganuri atractive, precum şi o serie de celebrităţi mult îndrăgite în rândul publicului tânăr.

Reclamele sunt considerate în zilele noastre "o putere mondială", având o serie de mijloace prin care se transmit mesajele subliminale, periculoase prin faptul că vizează în mod direct o nevoie bazală, declanşând astfel reacţii de consum. Copilul va fi interesat nu doar de o anumită reclamă ci va simţi nevoia de a le privi pe toate. Publicitatea are abilitatea de a influenţa percepţiile copiilor prin repetarea lor continuă spunându-ne cum produsele ne vor îmbunătăţii viaţă şi la ce putem aspira.

Reclamele şi publicitatea, în general, au ca şi scop clar convingerea publicului cu privire la diverse aspecte, astfel făcându-şi apariţia conceptul de persuasiune prin declanşarea nevoii de a achiziţiona. Specialişti în domeniu precum T.O'Guinn au ajuns la concluzia potrivit căreia "publicitatea este o formă de comunicare de tip persuasiv, având rolul de a modifica atitudinea receptorilor în sensul achiziţiei unui produs sau serviciu anume, ale cărui calităţi anunţate sunt rele" (Nicola & Petre, 2000, p.4). În prezent, publicitatea joacă un rol important în societate şi tinde să influenţeze minţile tinere în special. Copiii sunt cei mai împătimiţi consumatori de publicitate deoarece sunt şi mari consumatori de televiziune. O dată cu vârstă scade şi dorinţa de a urmări reclame la televizor. Adulţii evita publicitatea din cauza efectului de saturaţie.

Un element de interes este reprezentat de abordarea publicităţii ţintite, care pune în lumina abordarea segmentelor vulnerabile(copiii). Consumatori vulnerabili sunt considerate acele persoane care "sunt mai sensibile la prejudicii economice, fizice, psihologice sau ca un rezultat al tranzacţiilor economice din cauza caracteristicilor care limitează capacitatea acestora de a maximiza utilitatea şi bunăstarea lor" (Smith & Cooper-Martin, 1997, p.4).

Cipsurile, bomboanele sau jeleurile colorate sunt doar câteva dintre produsele alimentare pe care copiii le aleg chiar din faţa televizorului. Cei mici sunt bombardaţi zilnic de reclame care-i îndeamnă să mănânce alimente nesănătoase - este concluzia studiului CNA privind Impactul publicităţii asupra părinţilor şi copiilor. Cercetarea arată că cei mici sunt receptivi şi la reclamele pentru jucării sau sucuri. Studiul CNA a fost realizat în perioada octombrie -noiembrie 2007, iar pentru efectuarea lui au fost intervievaţi 1.500 părinţi care au copii cu vârste cuprinse între 6 şi 15 ani.

În fiecare zi, copiii sunt expuşi la publicitate prin intermediul televiziunii, radioului, ziarelor, revistelor precum şi prin intermediul internetului. În ultimii ani copiii au devenit din ce în ce mai interesaţi de reclame, desne animate dar şi emisiuni TV, vârstă de la care iau contact cu acest gen de stimulent coborând la 6 luni, până la 2 ani ajungând deja "telespectatori fideli" ai acestui tip de program. S-a estimat că un copil urmăreşte la televizor în medie 24 de ore pe săptămâna iar programele vizionate de acesta furnizează în medie până la 10 ore de publicitate pe săptămâna. S-a estimat deasemena că un copil urmăreşte în medie până la 400 de reclame pe săptămâna. Uitându-se la o multitudine de reclame, copiii învaţă să pună accent pe partea materială. Pe măsură ce cresc, acest materialism conduce în unele cazuri la apariţia insatisfacţiilor, abuzurilor de droguri şi alcool dar şi a relaţiilor sociale eşuate. Aşadar reclamele manifestă o influenţă enormă, întrucât acestea modelează atitudinile, valorile şi credinţele acestora. Când aceste imagini fac referire la rasă, etnie, violenţă, sex, alcool şi ţigări trebuie luate în vedere o serie de considerente. Reclamele de la televizor în care apar băuturi alcoolice au un efect imediat şi direct asupra consumului de alcool, conform unui studiu realizat de cercetători olandezi şi canadieni ce a fost publicat în revista Alcohol and Alcoholism.