Studiu privind Comunicarea Interpersonală între Cadrele Didactice ale Unei Școli

Considerente teoretice

Comunicarea interpersonală este cea mai importantă forma de comunicare şi cel mai des folosită. Oamenii nu pot evita acest tip de comunicare; existenţa lor socială depinde de abilitatea cu care pot angaja discuţii cu alţii. Viaţa de familie, relaţiile cu prietenii, activitatea profesională, toate depind de această calitate.

Comunicarea interpersonală se referă la comunicarea faţă în faţă. Acest tip de comunicare este important pentru a te înţelege pe tine şi pentru a construi relaţiile tale cu ceilaţi. Pentru a realiza acest lucru trebuie dezvoltată capacitatea de autoanaliză, autocunoaştere, autoexpunere cât şi cunoaşterea barierelor şi factorilor perturbatori care îngreunează procesul comunicării.

Freud consideră că „a te autocunoaşte, a fi complet onest cu tine însuţi constituie un efort uman deosebit deoarece aceasta onestitate cu sine reclamă căutare, descoperirea şi acceptarea de informaţie despre sine şi o dorintă de autoperfecţionare.” ( Simona Iovănuţ: Comunicarea, Editura Walpress, 2001, p.9)

Elemente care contribuie la formarea, stabilitatea, funcţionarea şi persistenţa relaţiilor interpersonale sunt : atracţia interpersonală, similitudinea şi complementaritatea partenerilor. Atracţia interpersonală poate fi înţeleasă ca orientarea directă a unei persoane către altă persoană, orientare ce poate fi descrisă în funcţie de direcţie - ca fiind pozitivă sau negativă, şi de intensitate (Th. Newcomb, 1961).

Relaţiile interpersonale funcţionează corespunzător numai atunci când trăsăturile psihologice ale partenerilor sunt complementare, de tipul dominanţă-supunere. Indivizii pot fi „similari” în ceea ce priveşte unele aspecte ale personalităţii lor. Similitudinea psihologică este esenţialmente un concept organizaţional, iar responsabilitatea partenerilor din relaţie este de a înţelege reciproc organizarea personalităţilor lor, precum şi conţinuturile lor specifice în domenii punctuale (S. Duck, 2000, 134). Cu toate acestea, nici „similitudinea”, nici „complementaritatea” trăsăturilor psihice nu explică satisfăcător mecanismul constituirii diadelor. Se poate spune că similitudinile corespund unei motivaţii de securitate, de protecţie, în timp ce complementaritatea răspunde unei nevoi de împlinire.

Procesul prin care oamenii îşi formează impresii despre alţii sunt similare proceselor prin care îşi formează impresii despre ei înşişi (auto-percepţie). Percepţia interpersonală sau intercunoaşterea este „procesul de comunicare interpersonală extralingvistică, pregătind şi sprijinind permanent raporturile interpersoanle, în care se manifestă tendinţa de a reflecta în mod deosebit, nu atât structura şi dinamica comportamentelor în grup, cât mai ales intenţionalitatea şi semnificaţia acestor comportamente, obiectivele lor” (C. Mamali, in P. Popescu-Neveanu, 1978, pp. 529-530). Percepţia interpersonală se structurează în funcţie de trăsăturile centrale de personalitate, aflate în interrelaţie, care tind să se integreze unui întreg, chiar şi atunci când informaţiile sunt lacunare.

Obiectul problemei cercetate

Problema cercetată este: eficienţa comunicării interpersonale în şcoala Molnar Jozsias, din Municipiul Târgu Secuiesc.

Metoda de cercetare

Lotul a fost ales prin metoda eşantionare simplă aleatorie. Subiecţii au fost aleşi în mod uniform şi cu o probabilitate practic identică pentru fiecare din personalul didactic şi nedidactic. Culegerea datelor s-a făcut prin aplicarea unei scale compusă din 9 enunţuri reprezentative privind eficienta unei bune comunicări în condiţiile în care există un anumit grad de interes al interlocutorilor pentru problema pusa în discuţie care depind de foarte mulţi factori: utilitatea informaţiilor schimbate, modul de structurare ale mesajelor, concordanţa dintre comportamentele nonverbale şi conţinutul semantic, capacitatea de decodificare a aceloraşi componente nonverbale, ale partenerului şi adecvarea la situaţie.

Prelucrarea datelor s-a realizat cu ajutorul tehnicii de calcul.

Ipoteza cecetării

• Comunicarea interpersonală între cadrele didactice din Şcoala cu clasele I-VIII Molnar Jozsias este eficientă

Rezultate

În urma aplicării scalei de evaluare a comunicării s-au obţinut următoarele rezultate:

Cadrele didacice au fost solicitate să evalueze reacţiile şi comportamentele interlocutorilor în timpul comunicării. În urma prelucrării rezultatelor s-au obţinut următoarele rezultate:

- 10 % din cei chestionaţi au unele deficiente de comunicare;

- 30% au capacităţi bune de comunicare, dar au tendinţa de a neglija uneori interlocutorul;

- 60% au un nivel al comunicării foarte bun.