1. Conceptul general de stres
Adaptarea la mediu este un imperativ general al existentei. De la plante
si animale la om si organizatie, a trai inseamna a cunoaste mediul si a raspunde solicitarilor lui. Daca pentru plante si animale adaptarea se limiteaza la mediul natural, pentru oameni si organizatii procesul este complicat de interventia mediului social.
Este in afara oricarei indoieli ca, in comparatie cu locuitorii grotelor, omul modem este mai putin solicitai de mediul natural dar, uneori, coplesit de exigentele mediului social.
Modificarile sociale si economice frecvente, deseori neasteptate si profunde, solicita la maximum disponibilitatile organismului uman pe linia adaptarii.
Ultimele cinci decenii au fost marcate de preocuparea stiintelor umaniste pentru definirea, caracterizarea si teoretizarea adaptarii individului la cerintele vietii modeme. Nu este de mirare ca, in aceste conditii, o serie de termeni - nevroza, stres, sindrom de neadaptarc - au fost transferati din limbajul stiintific in cel cotidian.
De origine engleza, cuvantul "stress" circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere. incordare nervoasa.
Cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stress este savantul canadian Hans Selye IV. Potrivit acestei concepp'i, stresul este reactia nespecifica a organismului la orice solicitare.
Descris de H. Selve ca efort facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului, numii de el Sindrom General de Adaptare - S.G.A. -ulterior, numit de altii "sindromul Selye", conceptul s-a dovedit util prin rapiditatea cu care s-a impus in limbajul cotidian la nivel international.
In tara noastra, termenul este preluat initial in ortografia engleza ffl, apoi intr-o varianta ortografica adaptata, cu un singur s - stres - cu atat mai mult, cu cat a generat derivate adjectivale (siresani), substantivale (stresor) si verbale (a stresa).
Conform teoriei lui Selye, tensiunile care il produc fac parte din viata zilnica. In consecinta, nimeni nu poate si nu trebuie sa evite stresul; el este viata insasi si eliberarea de stres inseamna linistea mortii.
In aceste conditii - afirma specialistii - este cu mult mai bine ca stresul sa fie cunoscut si controlat decat ignorat.
Cercetarea stresului face posibila o abordare pozitiva a lui, prin cunoasterea, constientizarea si dezvoltarea capacitatii de a reactiona optim la agresiunile zilnice ale mediului.
Cercetari ulterioare au demonstrat faptul ca stresul nu poate fi
identificat exclusiv cu agresiunea, cu amenintarea provenita din exteriorul organismului; in mod paradoxal, bucuriile pot fi generatoare de stres. Global, se poate afirma ca stresul apare in orice situatie in care starea de echilibru sau integritatea fizica si/sau psihica a organismului este amenintata de factori interni si externi, si fata de care individul nu dispune de solutii tip pentru a reduce sau elimina amenintarea.
Pot fi deduse din aceasta descriere a stresului cele doua mari componente: agentul stresor sj starea organismului.
Multitudinea factorilor generatori de stres a impas si clasificarea lor, proces necesar cunoasterii si stapanirii efectelor.
Criteriile si categoriile de agenti stresori pot fi sintetizate astfel:
o dupa numarul agentilor stresori in actiune:
o stresori unici - un zgomot puternic cu tendinta de a se prelungi sau zgomot survenit brusc in toiul noptii;
o stresori multipli - zgomot asociat cu caldura si cu noxele.
o dupa numarul indivizilor afectati:
o stresori cu semnificatie strict individuala - regasiti in insatisfactia prelungita a unor trebuinte fiziologice: sete intensa si lipsa perspectivei de a o potoli, foame, somn;
o stresori cu semnificatie colectiva, "de grup" familial sau professional - nereusita unui copil la examen, perspective somajului intr-o organizatie;
o stresori cu semnificatie generala - afecteaza orice individ, fiind sprecifici unor situatii de calamitate naturala (inundatie, cutrmure, rauboi etc.)
o dupa natural lor:
o stresori fizici - zgomote, vibratii, radiatii, effort fizic prelungit, traumatisme, hemoragii externe, arsuri etc;
o stresori chimici - noxele chimice cu actiune toxica asupra organismului: ele pot include si un stress psihic, atunci cind sunt percepute ca un pericol imminent pentru sanatatea individului;
o stresori biologici - virusi, bacterii, paraziti, prin care se instaleaza boli interne sau externe si constientizati ca pericol pentru functionarea organismului;
o stresori psihologici - stimuli cu o semnificatie nociva sau nu, interpretati subiectiv de sihicul uman nivelul operatiilor gindirii.
o dupa conexiunea cu problemele vietii:
o stresori periferici - materializati in dificultati trecatoare: vreme urita, aglomeratie, blocaj rutier etc.;
o stresori centrali - regasiti in problemele importante ce pot provoca perturbari in viata unei persoane.
1. Cristina Russu Corduban - ,,Stresul psihic", revista Psihologia, nr.6/1993.
2. R.Floru - "Stresul psihic", Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974.
3. Dennis W.Organ, Thomas Bateman - "Organisational Behavior", Third Edition, 1986, Homewood, Illinois.
4. K.Hall, L.Savey - "Tight Rein More Stress" - in Harvard Business Review, SUA, 64 nr.ian-febr.1986.
5. R.L.Kahn, D.M.Wolfe, R.P.Quin - "Organisation Stress: studies in role conflict and ambiguity", New York, J.Wiley-
6. H-Pitariu - Stresul ocupational la ingineri, revista Psihologia nr.1/1994.
7. M.Friedman, R.H.Rosenman - Type A Behavior and Your Heart, New York, Alfred A.Knopf, 1974.
8. Probleme ale conducerii si deciziei, INID nr.9/1989.
9. C.Cooper, J.Arboze - Executive Stress Goes Global, in International Management, Marea Britanie, 39 nr.5, mai 1984.
10. E.Roudseep - Are You Losing the Battle Against Stress?, Machine Designe, SUA, 58 nr.28, mai 1986-
11. P.Bugard - La fatigue, Paris, Masson, 1960.
12. J.D.Keams - Stress in Industry, Londra, Priory Press, 1973.
13. J.Gibson, J.Ivancevich, J.H.Dounely - Organisations, Sixth Edition, Homewood, Illinois, 1988.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
