Strategii de Rezolvare a Problemelor

Factorii care influenteaza rezolvarea de probleme,dupa M.Golu(2002):

a)factori obiectivi:

• Presiunea timpului:in general lucram prost in criza de timp,dar pe unii, criza de timp ii stimuleaz;

• Noutatea problemei:poate constitui pentru unii un factor inhibator,dar pentru altii un factor stimulator;

• Dificultatea problemei poate induceo stare de stres,de incordare,dar poate constitui si un factor stimulator al nevoii de competitie;

• Modul de formulare a problemei:problemele clar formulate,fara exces de date inutile sunt mai usor de rezolvat,decat cele „ingropate”in detalii

• Ambianta:o ambianta cu disconfort,cu zgomot,cu multe persoane poate afecta productivitatea rezolutiva.

b)factorii subiectivi(care pot afecta negativ procesul rezolvarii de probleme):

• Tensiunea emotionala prea puternica;

• Lipsa de motivatie sau motivarea excesiva prin teama de esec,teama de sanctiuni sau aticiparea unor recompense foarte mari;

• Oboseala intelectuala care afecteaza capacitatea de concentrare,coerenta logica a actiunilor.

Rezolvare de probleme reprezinta un proces de atingere a scopului propus,de depasire a unui obstacol,in sensul transformarii necunoscutei in cunoscuta.

Dupa W.Reitman(1996),A Xewell si H.Simion (1972) o situatie este problematica atunci cand nu sunt suficiente rezolvarii ei,procedeele uzuale.O situatie devine problematica subiectiv,daca asimilarea ei de catre subiect necesita un numar special de transformari care conduc la echilibrare.A. Newell si H. Simon (1961) ajung ca prin confruntarea si conjugarea datelor obictive si subiective,sa clasifice problemele dupa gradul lor de structurare,in probleme bine definite si slab definite.Dupa scopul final vizat si necesarul de operatii transformative,ele, se impart in cinci categorii:

1. probleme reproductiv-necreative,sunt cele care nu necesita un demers cognitiv,rezolvarea implica modalitati sistematice,determinate,de progres catre solutie;

2. probele demonstrativ-explicative,sunt cele in care starea finala se prezinta bine specificata,ceea ce se cere fiind gasirea drumului catre aceasta,prin dovedirea,demonstrarea,gasirea cauzalitatii,explicitarea sau chiar inovarea ei,in lipsa unor elemente initiale specificate si doar in limitele unor reguli de operare.;

3. probleme eutistic-creative,presupun specificarea naturii solutiei si in mod vag unele cerinte pe care aceasta trebuie sa le satisfaca;

4. probleme inventiv-creative,in care starea initiala este bine specificata,ea mentionand anumite elemente prin continuarea carora se presupune atingerea starii finale

5. probleme de optimizare sau reproiectare creativa,in care starea initiala este perfect specificata,pornindu-se de la un element dat,bine cunoscut;

Normau.Mackworth(1969) a introdus o deosebire marcanta intre descoperirea de probleme si rezolvarea de probleme.In esenta aceasta distinctie se refera la problemele date subiectului spre deosebire de cele care le descopera si inventeaza.Deosebirea dintre rezolvarea de probleme si descoperirea de probleme consta in aceea ca prima tine de o specializare stricta si se leaga de un sistem conceptual constant,manifestand tendinta de a transforma problema in nonproblema,iar cea de-a doua tine de structuri cognitive,foarte flexibile,apte sa revizuiasca inchiderile si sa stabileasca noi legaturi.

A.Newell si H.Simon(1972) considera ca subiectul progreseaza de la o stare initiala spre una finala,fara a parcurge anumite stadii distincte,ci doar folosindu-se de un repertoriu de operatii cognitive.Sunt considerate esentiale pentru orice rezolvare de probleme urmatoarele:alegerea scopului,selectarea unei metode de rezolvare,verificarea rezultatelor.Cei doi folosesc doua tipuri de strategii pentru rezolvarea problemei.Prima este cea a ingustarii progresive a spatiului problematic prin confruntarea continua si alternanta dintre mijloace si scop.Pe aceasta linie,rezolvarea are un caracter iterativ si presupune la fiecare pas,in care se confrunta una din metode cu scopul,controlul prin feedback al rezultatului cu efecte de sanctionare,corectie sau infirmare,de la unul dintre acestea pornindu-se pasul urmator.A doua strategie,este cea a ``planificarii``,care consta in anticiparea solutiei in termeni generali,in simplificarea problemei prin omiterea unor amanunte,trecerea in plan secundar a unor calitati si dimensiuni ale spatiului acesteia pentru a o reduce la un tip familiar,pentru facilitarea explorarii si deci rezolvarii.

Unii psihologi au tendinta de a reduce gandirea la rezolvarea problemelor,ceea ce nu este adevarat,deoarece gandirea este extrem de complexa,in compozitia ei intrand mai multe tipuri de activitati.Tot odata rezolvarea problemelor ocupa locul central in psihologia gandirii.Conceptii mai clare cu privire la rezolvarea problemelor intalnim in gestaltism,behaviorism,psihologia genetica si psihologia cognitiva.

Prin urmare,pentru gestaltisti problema reprezinta un ``dezechilibru intre individ si mediu aparut ca urmare a intreruperii campului rational(Kohler.1927).A rezolva o problema inseamna a inchide circuitele intrerupte,fapt ce apare in urma unei reorganizari a campului perceptiv.De asemenea,gestaltismul axandu-se pe proprietatile intriseci ale structurilor perceptive,pierde din vedere rolul experientei anterioare pentru rezolvarea problemelor.Gestaltistii considera ca experientele anterioare sunt semnificative doar pentru gandirea reproductive,esentiala fiind reproducerea solutiilor deja cunoscute.Gestalistii ,,nu poseda mijloace si tehnici pentru a construi modele de complexitatea ceruta de ei’’darscoala gestaltista,,a anticipat revolutia cognitiva in domeniile care vor fi axploatate mai tarziu’’ (Dellarosa1988,p7).