Stilurile parentale și rolul lor în dezvoltarea creativitatii, inteligenței emoționale și influența asupra motivației

Extras din referat Cum descarc?

1.Introducere
Stilul parental este cel mai adesea folosit pentru a descrie pe larg modul in care parintii interactioneaza cu copiii lor. In 1966, Diana Baumrind a prezentat trei stiluri de parenting majore: protectiv, autoritar si permisiv. Mai tarziu, Maccoby si Martin (1983) au identificat un al patrulea stil de parenting: neglijabil. Stilurile parentale sunt definite prin colectii de atitudini si comportamente exprimate copiilor (Darling & Steinberg, 1993) si se bazeaza adesea pe gradul de exigenta / control si receptivitate. 
Exista o relatie semnificativa intre stilurile de gandire si creativitate. Stilul liber de gandire este eficient pentru cresterea creativitatii, in timp ce stilul de gandire conservator este asociat cu o scadere a creativitatii. Cu alte cuvinte, stilul de gandire conservator impune o reducere a nivelului gandirii creative (Emamipour & Seif, 2013). Mediul are un impact major asupra creativitatii. Khosrowjerdi (2006) a constatat ca stilurile parentale (cresterea copilului) sunt eficiente in promovarea creativitatii copiilor. Una dintre responsabilitatile familiei fata de societate este cresterea copiilor (Asaadi,Zokaei, Kaviani, Mohammadi, & Gohari, 2006). Stilurile parentale reprezinta relatiile emotionale si calitatea contactelor pe care parintii le au cu copii lor, ceea ce are o importanta deosebita in procesul de invatare si dezvoltare a copiilor (Moradian, Alipour, Shahani-Yeylagh, 2014). Acest lucru este important deoarece traim intr-o era care necesita creativitate, inovatie si initiativa pentru a rezolva noi probleme.
De ce oamenii investesc singuri in rolul de parinte? Parintii sunt fara indoiala motivati de rolul important pe care il pot juca in favorizarea invatarii, bunastarii si ajustarii psihosociale a copiilor lor (Joussemet,Landry, & Koestner, 2008). Cu toate acestea, parintii pot fi motivati si din alte motive. Acestia pot fi motivati de interesul, provocarea si semnificatia rolului parental (denumit ,,motivatie autonoma"), dar sunt , de asemenea si de asteptarile posibile ale altora cu privire la modul in care ar trebui sa actioneze ei ca parinti (denumite ,,motivatie controlata).
Al carui suport este cel mai important in motivare si realizarea adolescentilor? Caminul si scoala sunt cele mai importante medii sociale pentru adolescenti (Bronfenbrenner, 1986). In aceste medii, parintii, profesorii si colegii sunt cei trei agenti sociali primari care influenteaza dezvoltarea si invatarea adolescentilor (Eccles et al., 1993 ; Wentzel, 1998). Parintii sunt agentii de socializare acasa, avand un impact larg asupra dezvoltarii adolescentilor, inclusiv atitudini fata de invatare. Profesorii si colegii sunt principalii agenti sociali la scoala, al caror sprijin determina adesea nivelul de interes academic, imaginea despre sine, stresul psihologic, precum si tipul de obiective academice si sociale pe care ei le urmaresc (DuBois, Felner, Brand, Adan, & Evans, 1992 ; Bun- enow, 1993 ; Wentzel, 1998). Desi putini contesta faptul ca parintii, profesorii si colegii sunt toti importanti in perioada adolescentei, doar un numar mic de studii au comparat empiric, intr-o singura investigatie, contributia pe care acesti trei agenti sociali o aduc pentru a il sustine pe adolescent. Studiul lui Wentzel (1998) este una dintre aceste investigatii. Ea a evaluat coeziunea familiei, sprijinul perceput de la profesori si a analizat sprijinul colegilor dintr-un grup de elevi de gimnaziu. Relevante pentru acest studiu sunt descoperirile : 1. diferiti agenti sociali nu au actionat in ceea ce priveste sprijinul perceput pe care l-au oferit, ci mai degraba au contribuit independent la motivatia studentului; si 2. sprijinul perceput de la fiecare agent social a prezis usor diferit rezultate motivationale. In special, coeziunea familiei a dictat interesul scolar si stapanirea obiectivelor si a influentat negativ orientarea anticipata a obiectivelor de performanta. Luate impreuna, aceste constatari demonstreaza ca sprijinul oferit de fiecare agent social aduce o contributie unica la motivatia elevilor si ca sprijinul parental are un impact mai mare asupra integrarii adolescentilor la scoala, atat din punct de vedere academic cat si motivational.
Studiul de fata vrea sa contureze o imagine mai clara asupra modului in care stilurile parentale influenteaza creativitatea, motivatia si inteligenta emotionala a copiilor lor. Plecand de la ideea enuntata mai sus, cum ca nimeni nu contesta importanta pe care parintii o au in dezvoltarea academica si emotionala a copiilor lor, studiul isi propune sa gaseasca raspuns la urmatoarele dileme : Prezenta unui nivel ridicat al creativitatii, al motivatiei academice si al inteligentei emotionale, la copil, sunt strict legate de un anumit stil parental?, Rezultatele academice sunt cele care indica un nivel mai ridicat sau mai scazut al creativitatii si al inteligentei emotioanle?

Fisiere in arhiva (1):

 Stilurile parentale si rolul lor in dezvoltarea creativitatii, inteligentei emotionale si influenta asupra motivatiei.docx