Stabilitatea în Familie

Cand un cuplu decide sa faca marele pas al casatoriei, optimismul si speranta la o viata minunata impreuna ating cote maxime. Ei sunt indragostiti si romantici si nimic nu pare sa le poata tulbura fericirea. Luna de miere e o perioada foarte frumoasa de care-si vor aduce aminte mereu.

Intorsi la viata de zi cu zi insa, dupa o vreme, vor putea constata cu tristete ca o multime de capcane stau sa le ameninte fericirea.

Fie ca vorbim de dificultatile in a obtine o locuinta si de ratele la banca pentru care trebuie sa munceasca mai mult, de perfectionarea si avansarea in profesie si consumul psihic legat de aceasta, de stresul cotidian si oboseala care pot destul de usor sa captureze din teritoriul sentimentelor sau de unele mici neintelegeri care pot creste cu timpul.

Stiindu-ne in fata unor asemenea provocari, putem lua cateva masuride prevedere:

Comunicarea sincera si deschisa

Nu lasati micile neintelegeri nerezolvate. Ele se acumuleaza si sunt mai greu de gestionat cand sunt deja o mare gramada. Daca apare un motiv de cearta, asteptati sa treaca momentul tensionat. Mai bine discutati maine, mai relaxati, la o cafea. Invatati sa spuneti ce aveti pe suflet, dar si sa va ascultati cu atentie partenerul.

Increderea reciproca

Increderea se cladeste in timp prin comunicare sincera si dragoste. De asemenea, increderea se invata. E nevoie de ea. E ca un stalp pe care se bazeaza durabilitatea relatiei. Fara ea, in timp, dragostea, siguranta, chiar si comunicarea palesc, iar intre cei doi se casca o prapastie.

Prietenia si sustinerea partenerului

Sa-i fii un prieten bun omului pe care-l iubesti este o arta. Prietenia maturizeaza dragostea si ii da dimensiuni noi, nebanuite. Sustinerea reciproca consolideaza o relatie.

Proiectele individuale si planurile comune

E bine sa existe un echilibru intre cele doua. Cand s-au indragostit, cei doi erau indivizi diferiti, fiecare cu personalitatea si nevoile proprii: nevoia de intimitate, de propriul univers, optiune proprie, liber arbitru, spatiu, preocupari, anturaj etc.

Desi dupa ce si-au unit destinele o parte din acestea devin teritoriu comun, partenerii au in continuare unele nevoi particulare. La fiecare e altceva, iar intelegerea si respectarea lor de catre soti este un lucru necesar si o dovada de iubire adevarata.

Planurile comune sunt mai incitante atunci cand cele doua personalitati isi mentin prospetimea de la inceput. In plus, daca fiecare isi pastreaza o linie personala de dezvoltare, cei doi vor fi mereu in masura sa aduca ceva nou in relatie, sa-si ofere ocazia de a se surprinde placut unul pe celalalt.

Impartirea la doi a sarcinilor si a responsabilitatilor

Faceti lucruri pentru partener fara sa fiti rugat. Nu lasati o responsabilitate pe umerii celuilalt. Indiferent daca e de natura financiara sau care tine de casa (gatit, curatenie, spalatul hainelor, chiar daca e vorba de masina de spalat), responsabilitatile trebuie impartite din respect pentru celalalt.

Optimismul, veselia, spiritul ludic

Orice problema se rezolva mai usor atunci cand nu te lasi rapus si-ti mentii optimismul. Ca si increderea, optimismul si veselia se pot invata. De foarte multe ori sunt o chestiune de alegere. "De ce sa fiu trist cand pot fi vesel?" Glume, surprize, bataia cu perne! Nu uitati sa radeti, chiar daca viata pare complicata uneori.

Disolutia familiei prin divort

Realizarea si mentinerea solidaritatii si stabilitatii familiale au loc în mod diferit. Unele familii nu reusesc sa stabileasca relatii de solidaritate, altele nu-si pot mentine solidaritatea realizata, iar altele realizeaza solidaritatea si o mentin. În primele doua situatii, sansele de disolutie a familiei sunt mari. Instabilitatea si disolutia familiei sunt, în acelasi timp, probleme individuale si sociale atât la nivelul conditionarilor lor, cât si la nivelul efectelor pe care le au. În societatile europene, datele statistice arata ca familia este în prezent mai putin stabila decât era cu câteva decenii în urma, a crescut rata divortialitatii si a scazut durata medie de convietuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat într-o lunga perioada de criza.

Etapele disolutiei casatoriei

A.Starile conflictuale si eroziunea

Acestea pot aparea mai devreme sau mai târziu având efecte de disolutie si eroziune a vietii conjugale prin manifestarea satisfactiei fata de convietuirea în cuplu. Femeile invoca: alcoolismul sotilor, agresivitatea fizica, lipsa de comunicare. Barbatii invoca: lipsa de afectiune si întelegere, agresivitatea verbala si infidelitatea.

B.Disolutia legala

Este forma definitiva a ruperii relatiei conjugale, consfintirea juridica a acestei stari de fapt.

Evolutia divortialitatii în Europa si în România

În Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar s-a triplat în ultimii 30 de ani (Danemarca, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Elvetia, Olanda, Ungaria, Rusia, Polonia). În tarile în care familia a suportat cele mai profunde transformari: atitudinea fata de casatorie, divortialitatea înregistreaza cele mai ridicate niveluri. Din anul 1950 pâna în 1995 s-a înregistrat o reducere a duratei medii a casatoriei în momentul divortului de la 12-15 ani la 8 ani.

România are una din cele mai scazute rate ale divortialitatii. Pâna în 1965 rata divortialitatii a crescut continuu ajungând pâna la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglementari legislative rata divortialitatii s-a mentinut sub 1 la mie pâna în 1974, iar dupa aceasta data a oscilat în jurul valorii de 1,5 la mie. Divortul este un fenomen psihosocial complex, reprezinta forma finala a desfacerii vietii conjugale, modificând viata partenerilor si a descendentilor acestora. El antreneaza stadii tensionale, conflicte, frustrari si insatisfactii ale unor efecte ce se prelungesc dincolo de pronuntarea instantelor de judecata.?

Divortul poate fi determinat de factori economici, culturali, psihologici, morali, religiosi care actioneaza la nivelul partenerilor, în interiorul cuplurilor si în afara acestora.