Socializarea - Proces Social Fundamental

Extras din referat Cum descarc?

1. Definirea procesului de socializare
Omul este o fiinta sociala. Chiar din primele zile ale existentei sale el este inconjurat de semenii sai, este inclus in diverse relatii sociale, prin intermediul carora insuseste si interiorizeaza valori fundamentale comune, simboluri, reprezentari colective, asteptari etc. Formarea personalitatii umane este rezultatul unui proces complex de socializare, in care interactioneaza factorii personali, de mediu si culturali. Socializarea este un proces psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, cunostintelor, modelelor de comportare specifice unui grup sau comunitati in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane. In acest sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare, care presupune dubla considerare a dezvoltarii personale si a influentelor sociale. Din punct de vedere psihologic, ea reflecta modul personal de receptare si de interpretare a mesajelor sociale.
Socializarea este modalitatea prin care un organism biologic este transformat intr-o fiinta sociala, capabila sa actioneze impreuna cu altii. Fara socializare, societatea nu ar putea supravietui cum, de altfel, nici individul nu ar putea supravietui in afara societatii. Procesul socializarii incepe din timpul copilariei, cand intervin primele contacte sociale si experiente de viata, derulandu-se de-a lungul intregii vieti, pe masura dobandirii de catre individ a noi statusuri si roluri succesive. Continutul socializarii are atat o semnificatie psihologica (maturizarea), una culturologica (interiorizarea normelor si a valorilor sociale), cat si una sociologica (deprinderea cu rolurile sociale si elaborarea unor comportamente adecvate).
Socializarea cuprinde in mod necesar doua laturi: integrativadaptativa si transformator-creativa. In acest sens, un individ este socializat atunci cand este invatat sa se comporte in mod creativ, in concordanta cu modurile de gandire si simtire specifice societatii in care traieste, sa selecteze conduite compatibile cu cerintele rolurilor sociale pe care trebuie sa le indeplineasca cu creativitate.
Procesul de socializare include in sine diferite aspecte: personal, moral, politic.
Socializarea profesionala are doua momente importante: pregatirea, in cadrul scolii, pentru viitoarea profesie (caracterizata preponderant prin manifestarea laturii anticipative) si integrarea profesionala la locul de munca. Inceputurile socializarii profesionale sunt marcate de optiunea pentru o anumita profesie. Aici este remarcabila urmatoarea constatare semnificativa: cu cat maturizarea (identificata cu existenta
preocuparii pentru model si ideal) prezinta valori mai ridicate cu atat mai clar se definesc optiunile profesionale.
Socializarea morala. Inceputurile acestui studiu este stabilit in perimetrul cercetarilor efectuate de Jean Piaget asupra dezvoltarii personalitatii. Pornind de la el, Lawrence Kohleberg distinge trei stadii in
evolutia morala a personalitatii: de la stadiul preconventional, in care respectarea normelor morale are la baza mecanismul pedepsei si rasplatii, la cel conventional, caracterizat prin conformarea la colectivitate
si, in sfarsit, la stadiul superior, postconventional, in care respectarea normelor este o alegere individuala. Aceasta nu inseamna insa ca toti tinerii parcurg integral aceleasi stadii.
Socializarea politica. Unii sociologi au ajuns la concluzia ca atat convingerile si atitudinile, cat si comportamentul politic se formeaza si se dezvolta in anii tineretii. Socializarea politica cuprinde urmatoarele etape succesive:
- perceperea unui univers simbolic (in jurul varstei de 5 ani);
- recunoasterea unui univers politic (5-6 ani);
- constituirea unei ordini politice intuitive (7-11 ani);
- constituirea unei ordini politice concrete (12-13 ani);
- elaborarea unei ordini problematice conflictuale (14-16 ani);
- gandirea politica concreta, abstracta, ideologica (dupa 17 ani).
Adolescenta si inceputul varstei adulte sunt perioade cruciale pentru formarea si dezvoltarea constiintei si a comportamentului politic.
Socializarea se poate efectua atat pe verticala, prin intermediul adultilor, cat si pe orizontala ("intersocializare"), prin intermediul celor de aceeasi varsta.
Sociologii fac diverse afirmatii referitor la modalitatile de socializare si impactul lor asupra formarii personalitatii umane. Em. Durkheim insista asupra socializarii ca constrangere exercitata de societate asupra individului. G. Tarde interpreteaza socializarea ca vointa individuala de a imita. H. Coolez spunea ca socializarea depinde de modul in care ne contemplam in privirea tuturor celorlalti, depinde de judecatile lor asupra noastra. E.H. Mead pretinde asupra faptului ca "Sinele" nu este prezent
la nastere, ci se dezvolta prin experienta sociala, atragand atentia asupra binefacerilor socializatoare ale jocului (de roluri). Socializarea reprezinta, in ansamblul sau, procesul inceput de la cea mai frageda varsta prin care individul isi insuseste normele, valorile, regulile de conduita compatibile cu modelul etico-normativ al societatii.
2. Teorii ale socializarii
Procesul de socializare a format obiectul numeroaselor analize stiintifice, avand drept scop evidentierea factorilor determinanti ai socializarii, a agentilor de socializare, a mecanismelor prin care aceasta se realizeaza. Aceasta a dus la aparitia diverselor teorii ale socializarii. Dintre cele mai importante si mai complete teorii ale socializarii sunt mentionate: psihanaliza, teoriile invatarii, teoriile dezvoltarii cognitive. In continuare ne vom referi la analiza acestor teorii. Una dintre
primele teorii ale socializarii este psihanaliza.
Autorul acestei teorii, psihologul german Sigmund Freud, aprecia importanta factorilor biologici (a naturii) si a experientei sociale (a educatiei) pentru dezvoltarea personalitatii umane. Una dintre necesitatile umane fundamentale care ajuta la modelarea comportamentului uman este erosul, "instinctul vietii", care explica nevoia oamenilor de a stabili legaturi intre ei si de a-si manifesta afectiunea. Cealalta este thanatos, "instinctul mortii", baza inclinatiei agresive a omului. Aceste doua impulsuri deseori se afla in opozitie, iar drama vietii umane este o consecinta a acestui conflict. In opinia lui S.Freud, personalitatea umana este compusa din trei elemente: Sinele, Supraeul si Eul, a caror interactiune constituie substanta vietii mintale.
Sinele reprezinta impulsurile biologice universale, care deseori cer satisfactie imediata. El este, in mare masura, inconstient si opereaza pe baza "principiului placerii". Din perspectiva psihanalitica, sugarul este

Fisiere in arhiva (1):

 Socializarea - Proces Social Fundamental.doc