Senzații

Senzatii

Senzatiile realizeaza cea dintai si cea mai simpla legatura informationala cu lumea si cu sine. Prin procesele senzoriale, omului i se semnalizeaza insusiri cum ar fi lumina, sunete, vibratii etc, care-i orienteaza si regleaza actiunile cu lucrurile sau ii semnalizeaza stari organice legate de trebuintele de hrana, aparare etc.

Definirea si caracterizarea psihologica generala a senzatiilor

Senzatiile au o foarte mare importanta pentru dezvoltarea altor procese cognitive mai complexe. O dovada puternica a acestui rol al senzatiilor l-a constituit cazul unei femei care a nascut fara mecanismele de realizare a senzatiilor. Singura zona sensibila era doar palma pe care cercetatorii au folosit-o pentru a incepe comunicarea cu ea si a sprijini dezvoltarea psihica. Lipsa senzatiilor inseamna inexistenta legaturilor cu ambianta, stagnarea dezvoltarii, instalarea, in cea mai mare parte a timpului, a starii de somnolenta sau somn. De asemenea, se stie ca persoanele care nu dispun de auz ori de vaz sau nici de una, nici de alta au dificultati in dezvoltarea psihica si au nevoie de programe speciale de instructie si educatie.

Senzatiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizeaza separat, in forma unei imagini simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor.

Prin urmare, senzatiile sunt procese psihice ce se desfasoara in timp scurt si duc la aparitia unui produs psihic specific si anume imaginea senzoriala.

Insusirile senzatiilor:

Calitatea – este insusirea care diferentiaza o senzatie de alta si astfel vorbim de cele vizuale, auditive,olfactive etc. Aceasta calitate este si un criteriu de clasificare a senzatiilor. Ea depinde de doi factori principali:

• Natura stimulilor din mediul ambient care pot fi: unde electromagnetice, vibratii ale aerului, substante volatile etc.

• Specificul functionarii fiecarui analizator.

Exista autori care vorbesc de o energie specifica a organelor de simt. In realitate, diversitatea senzatiilor este rezultatul adaptarii analizatorilor de-a lungul filogenezei la conditiile de viata de pe Terra.

Intensitatea senzatiei este proportional cu cea a stimulului. Daca trebuie sa creasca intensitatea senzatiei, atunci trebuie sa fie sporita si puterea stimulului. Dar intensitatea senzatiei mai depinde si de alti factori: starea generala a organismului, gradul de sensibilitate a analizatorului din acel moment. Asa de exemplu,in stare de oboseala chiar si stimuli puternici sunt mai slab receptionati.

Durata senzatiei corespunde, in general,duratei actiunii stimulului. Trebuie insa sa se tina seama de existenta altor doua fenomene: perioada de latent si efectul de postactiune.

Tonalitatea afectiva se refera la faptul ca senzatiile sunt insotite de trairi afective placute sau neplacute. Aceasta depinde pe de o parte de natura stimulului si pe de alta parte de experienta anterioara a subiectului si de atitudinile pe care si le-a format. Astfel, sunetele stridente sunt insotite de neplacere, la fel mirosurile si gusturle dezagreabile.