Sensul simptomului nevrotic

Ideea centrala - acesta reprezinta un fenomen cu sens, fenomen psihic ceea ce inseamna ca spre deosebire de psihiatria contemporana lui Freud care gasea un substrat cerebral pentru orice disfunctionalitate psihica, psihanaliza diminueaza pana la minimum rolul somaticului in cazul simptomului nevrotic. La actul ratat factorii psiho-fiziologici erau considerati de Freud doar conditiile favorizante, nici macar necesare si nicidecum cauze. In cazul visului Freud respinge teoriile somatice care considerau visul un fenomen inutil, ba chiar morbid si constatam in cazul simpotmului nevrotic ca Freud e consecvent considerand somaticul doar ca teren de manifestare pentru anumite conflicte psihice. Conceptul de disponibilitate somatica: acest termen e elaborat de Freud in legatura cu isteria si desemneaza urmatorul fenomen: conversia isterica se va manifesta nu oriunde, ci va alege un anumit organ sau zona datorita unor predispozitii innascute ale acestui organ sau datorita rolului pe care l-a avut in istoria individuala. Prin urmare, somaticul nu e constitutiv conflictului patogen, ci doar teren de manifestare. Ex: Dora isi localizeaza simptomele isterice (afonie, tuse) in zona orala - gura, aparat fonator pentru ca in copilarie a fost o adevarata sugatoare adica si-a exercitat prelungit zona orala. Aceasta idee ca simptomul nevrotic e rezultatul unui conflict psihic inconstient are o semnificatie mult mai mare pentru psihanaliza decat conceptiile similare despre actul ratat si vis. Pentru ca psihanaliza fiind o psihoterapie conceptia despre etiologia simptomului nevrotic plaseaza psihanaliza intr-o anumita pozitie in randul disciplinelor terapeutice. Aceasta conceptie plaseaza psihanaliza in afara medicinei pentru ca tocmai simptomele nevrotice nu au cauze organice; intrucat insa psihanaliza a fost descoperita de un medic si practicantii au fost doar medici acest fapt a dus la plasarea gresita a psihanalizei in randurile disciplinelor medicale. In SUA, anii '20 a avut loc un proces in care un psihanalist important Otto Rank a fost acuzat de practica medicala ilegala. Insusi Freud se simte obligat sa-si exprime punctul de vedere in legatura cu psihanaliza practicata de nemedici si o face intr-un studiu in care autorizeaza practicarea psihanalizei de nemedici argumentand ca formarea medicala exclusiv biologica ii face pe medici mai curand inapti. Desi simptomul nevrotic apartine zonei patologicului, ca si visul si actul ratat simptomul nevrotic are o structura bietajata, adica are un continut manifest si unul latent ceea ce face posibila interpretarea, decriptarea simptomului dupa metoda interpretarii viselor. Un psihanalist important Otto Fenichel - "Teoria psihanalitica a nevrozelor" - subliniaza ca simptomul poate fi interpretat cu mijloacele interpretarii visului. Aceasta idee ca visul ofera cheia pentru interpretarea simptomului o formulase si Freud cu referire la simptomele obsesionale. Ca si in cazul viselor, sensul acestor simptome ne devine accesibil daca cautam verigile lipsa care s-au scufundat in inconstient prin punerea in legatura a simptomului cu viata pacientului. Ex: un simptom - un impuls sinucigas. Continutul manifest: "peste imperativul de a promova examenul in prima sesiune poti sa treci, dar ce vei face de vei primi din interior ordinul de a-ti taia gatul cu briciul" - el a observat imediat ca acest ordin intra deja in vigoare, s-a precipitat catre dulap pentru a lua briciul apoi insa a gandit: "nu, asta ar fi prea simplu, trebuie sa te duci sa o omori pe batrana". Apoi din cauza spaimei a cazut pe podea. - "Omul cu sobolani". Continutul latent: pacientul lui Freud se afla in plina sesiune de examene si simtea lipsa iubitei sale care trebuia sa paraseasca Viena pentru a-si ingriji bunica bolnava. Fata de aceasta frustrare omul cu sobolani reactioneaza printr-un acces de furie inconstienta, urmat imediat de pedeapsa pentru gandurile sale distructive, respectiv de ideea sinuciderii. Deformarea care apare la nivelul continutului manifest consta in: in primul rand e vorba despre inversarea dintre cauza si efect (ideea pedepsei); in al doilea rand e constientizarea secundara a cauzei nemultumirii sale; in al treilea rand e izolarea cauzei de efect. Primul dintre fenomenele cu participarea inconstientului majora descifrat de Freud e simpotmul nevrotic ("Studii asupra isteriei" - 1895). Pe baza teoriei simptomului, Freud dezvolta o teorie a visului - 1900 constatand ca visul e un fenomen identic cu simptomul in esenta si datorita acestui fapt poate fi interpretat asemeni simptomului. Intrucat in raport cu simptomul, visul e un fenomen mai clar, abordabil, interpretarea visului s-a servit de o tehnica care putea fi elaborata numai in legatura cu visul. Odata descris travaliul visului, Freud utilizeaza noile cunostinte obtinute in legatura cu visul pentru a intelege mai bine simptomul. Freud - simptomul nevrotic afecteaza durabil functiile psihice vitale (testarea realitatii, adaptarea sociala) in timp ce actul ratat afecteaza pasager functiile neesentiale. Simptomul nevrotic e asociat cu suferinta psihica, in timp ce actul ratat nu se afla in aceasta situatie.

IN CE CONSTA SENSUL LATENT AL SIMPTOMULUI NEVROTIC Din punctul de vedere al psihanalizei freudiene la nivelul cel mai general, sensul simptomului e dat de un conflict inconstient intre anumite tendinte instinctuale si anumite cerinte culturale care interzic aceste tendinte. La Freud sensul simptomului e dat de conflicte oedipiene, adica conflicte psihice; complexul Oedip e complexul central al nevrozei. Agresivitatea - element constitutiv al conflictelor nevrotice. Nevoia de dependenta si nevoia de independenta. Factorii narcisici - pot intra in conflict cu ceilalti factori (sexualitatea, agresivitatea etc). Teoria nevrozei - teorie a conflictului. Complexul Oedip e o suma de reprezentari, sentimente si atitudini inconstiente care se instaleaza intre 3-6 ani si care in esenta consta in sentimente de dragoste si dorinta de posesie fata de parintele de sex opus si sentimente ostile fata de parintele de acelasi sex ce e considerat rival. Aceasta e forma pozitiva a complexului Oedip descrisa de mitul antic. Forma negativa - in care afectiunea si dorinta se indreapta catre parintele de acelasi sex, iar ostilitatea fata de parintele de sex opus. Orice persoana parcurge in copilarie aceasta etapa avand deci sentimente si dorinte incestuoase (e universal). Interzicerea incestului a luat in plan filogenetic o perioada extrem de lunga de timp si cum in istoria individuala aceasta trecere se face in timp scurt e firesc ca foarte multe disfunctionalitati psihice sa fie legate de aceasta trecere de la natura la cultura.