Specialistii in stiinte comportamentale si antropologie au demonstrat ca, dupa sosirea primului copil, viata de cuplu este modificata de o multime de factori. Femeia sufera o serie complexa de modificari atat pe plan neurohormonal, cat si psihologic, biopsihologic si comportamental. Realitatea este ca bebelusul atrage multe schimbari in viata de cuplu, ce se vor produce inevitabil. Dupa nastere, atentia mamei este indreptata in intregime asupra bebelusului. Venirea pe lume a copilului modifica structura intregii familii. Centrul universului devine copilul si parintii sunt dispusi sa-si sacrifice relatia pentru a asigura bunastarea copilului. Trecerea de la statutul de cuplu la cel de parinti nu este fara consecinte. Pe langa satisfactie si impliniri, exista si aspecte mai putin placute; multe familii si cupluri au avut de suferit dupa nasterea copilului din cauza: lipsei de intimitate, neglijarii partenerului, schimbarii complete a programului, instalarii depresiei postpartum, oboselii, lipsei de ajutor din partea familiei, dificultatilor materiale si financiare, mariajului conflictual sau tensiunii din cadrul familiei. Aparitia unui nou membru in familie schimba lucrurile fundamental in relatia de cuplu. Nimic nu mai poate fi ca inainte, iar adaptarea la noile roluri de parinti poate fi bulversanta. In cele mai multe dintre cupluri, imediat dupa venirea pe lume a copilului, mama se agata de nou-nascut, iar tatal, oricat de intelegator ar fi si oricat de mult si-ar iubi partenera, care a devenit si mama copilului lui, se simte oarecum exclus. In ciuda parerii generale ca un copil uneste doi parteneri, in realitate, un bebelus poate reprezenta o uriasa incercare pentru relatia de cuplu, chiar daca sarcina a fost dorita si planificata. '' Daca sa analizam progresul psihologiei copilului se datoreaza in mare masura schimbarii de atitudine fata de copiii, miscarilor intelectuale reflectate in scrieri filosofice si stiintifice, progresului medicinii si biologiei, extinderii educatiei elementare. Strans legate de miscarile intelectuale sunt numele lui John Locke si J.J. Rousseau. Locke avanseaza ideea rationalitatii copilului care se naste cu predispozitii limitate, dar a carui minte este tabula rasa, peste care experienta va imprima mesaje. Copilul descris de Locke este, intr-un anume sens, un receptor pasiv de cunoastere, informatii si obiceiuri, inalt responsiv la recompense si pedepse. Copilul descris de Rousseau in lucrarea Emil are o imagine opusa, fiind activ si curios. Mai mult, acest copil nu este o tabula rasa, nu este nici bun, nici rau, pana cand nu vin in viata sa recompensele si pedepsele care-l pot influenta. Este in schimb bun prin nastere - ,,un salbatic nobil". Rousseau subliniaza ca daca copilul ar fi lasat sa se dezvolte dupa propria sa natura, in afara influentei coruptiei si raului din mediu, atunci va fi un adult perfect. Educatia vine sa completeze natura, ,,dezvoltarea launtrica a facultatilor si organelor noastre este educatiunea prin natura" (Rousseau). Ambii mari filosofi si pedagogi pun bazele studiilor privind copilul si copilaria, ideile lor conducand la conceptii total deiferite despre copilarie.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
