Stresul psihic ar putea fi considerat ca o modalitate interactionala dintre individ si mediu, concretizata intr-o stare tensionala de incarcare. Unii cercetatori disting printre agentii stresori (agentul extern producator de stres: zgomote, lipsa de informatii, conditii de munca necorespunzatoare, supra sau subsolicitare) pe cei care ameninta echilibrul fizic sau psihic al indivizilor provocand asa numitul distres (stresul intens) care este consecinta unei suprasolicitari si cu repercursiuni nemijlocite asupra performantei, atitudini comportamentului, acuze subiective psihosomatice si (sau) reactii ale sistemului endocrin. Exista si un tip de stres cu actiune tonica, mobilizatoare, cu efecte benefice, pozitive de capacitare a resurselor individului - eustresul, care mentine tonusul psihic si fizic al omului la un nivel ridicat si are ca efect o adaptare corespunzatoare la mediu.
Stresul in exces (distresul) are un puternic efect dezorganizator atat direct, cat si mijlocit, asupra integritatii psiho-fizice a unei persoane: reactii emotionale includ fenomene ca anxietatea, sentimentul de culpabilitate, insingurare etc.; functia cognitiva este marcata de un nivel scazut de concentrare, fenomene de uitare, hipersensibilitate la critica, la observatii si admonestari; simptomele fiziologice de sanatate includ, hipertensiunea arteriala, tulburari de respiratie, modificari hormonale.
Dintre factorii de personalitate care confera rezistenta la stres ,, gustul riscului ,, se pare ca joaca rolul cel mai important. Intr-un studiu realizat de Suzanne C. Kabasa si Salvatore Maddi, atrage atentia asupra importantei acestui factor. In conceptia celor doi psihologi, termenul de ,, gust al riscului ,, nu se confunda cu ,, spiritul de aventura". Astfel au ,, gust al riscului ,, cei ce nu considera ca schimbarea produsa in mediul si modul lor de viata constituie o nenorocire. Ei fac parte din tipul uman comparat de Hans Selye cu 2 caii de cursa lunga". Opusi acestora sunt indivizii de tipul ,, broasca testoasa", care se retrag in carapacea lor pentru a-si gasi linistea si pacea.
Fara a subaprecia cu nimic zestrea ereditara, se pare ca hotaratoare si in modul in care receptam, percepem stresul este atitudinea fata de existenta obiectiva. In acest sens, prof. Richard S. Lazarus de la Universitatea Berkelezy (S.U.A.) atragea atentia ca stresul psihic nu poate fi explicat numai prin factorii de personalitate si nici numai prin factorii de mediu, ci prin luarea in considerare a manierei in care persoanele percep si evalueaza evenimentele traite. Din aceasta perspectiva, stresul nu mai apare ca un conflict intern, ci este vazut ca o urmare a disproportiei marcate dintre cerintele mediului si posibilitatile da raspuns ale individului.
Dintre toate acestea reiese ca, atunci cand analizam stresul psihic, se cer avute in vedere mai multe aspecte. Mai intai: situatia stresanta care consta intr-un soc emotional sau frustrare acuta, apoi reactia la stres, de regula, apar raspunsurile emotionale in exces, modificari ale reactivitatii exprimate vizibil in comportamentul indivizilor, precum si in alterarea functiilor constante, psihice sau fiziologice, pana la aparitia bolii.
Comportamentul, care depinde atat de individ cat si de mediu, are intotdeauna un sens. El corespunde cautarii unei situatii sau unui obiect susceptibil sa reduca tensiunile si sa satisfaca trebuintele individului. Toate comportamentele au o semnificatie adaptativa.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
