Relația dintre anxietate și autonomie la adolescenți

OBIECTIVELE CERCETĂRII

• OBIECTIVE TEORETICE

Ideea centrală a abordării cognitive a tulburărilor emoţionale constă în aceea că nu evenimentul în sine, ci expectaţiile individuale în legătură cu acestea sunt generatoare de simptome. În cazul anxietăţii, de regulă, subiectul supraevaluează semnificaţia pericolului într-o conjunctură dată. Astfel, anxietatea pacienţilor devine un răspuns logic la o interpretare eronată a realităţii. Această observaţie stă la baza abordării psiho-terapeutice cognitiv-comportamentale, prin intermediul căreia pacienţii sunt ajutaţi să descopere, să evalueze şi să modifice modul lor nerealist de apreciere a unor pericole potenţiale.

Prin demersurile întreprinse, ne propunem să aducem o contribuţie la analiza şi clarificarea modului de abordare a anxietăţii din perspectiva terapiei cognitive.

• OBIECTIVE PRACTICE

1. Aplicarea noţiunilor de bază ale terapiei cognitive cu referire la anxietate în cazul adolescenţilor;

2. Identificarea raportului dintre intensitatea reacţiilor anxioase şi caracteristicile de autonomie versus dependenţă socială la adolescenţi.

IPOTEZE ŞI VARIABILE

• IPOTEZA GENERALĂ

Pornind de la ideea că pentru cei mai mulţi adolescenţi, stabilirea unui sens al autonomiei este o parte importantă a procesului de devenire, presupunem că există o legătură între anxietate şi autonomie versus dependenţă socială.

• IPOTEZE DE CERCETARE

1. Dacă o persoană este autonomă, atunci va manifesta un nivel scăzut de anxietate.

2. Dacă o persoană este dependentă de ceilalţi, atunci va manifesta un nivel înalt de anxietate.

3. Dacă nivelul de anxietate este scăzut, atunci se va înregistra o scădere a numărului gândurilor negative.

4. Dacă nivelul de anxietate este înalt, atunci se va înregistra o creştere a numărului gândurilor negative.

• IPOTEZE STATISTICE

1. Există o corelaţie negativă semnificativă între nivelul de anxietate şi autonomie.

2. Există o relaţie pozitivă semnificativă între nivelul de anxietate şi dependenţă socială.

3. Există o relaţie pozitivă semnificativă între nivelul de anxietate şi numărul gândurilor negative.

• VARIABILE

Pornind de la ipotezele pe care le-am stabilit, variabilele implicate în cadrul cercetării noastre sunt: nivelul de anxietate, autonomia, dependenţa socială şi numărul gândurilor negative.

Vom prezenta modul în care a fost operaţionalizată fiecare variabilă în parte.

• NIVELUL DE ANXIETATE

Anxietatea este definită de specialişti ca o teamă difuză, fără un obiect bine determinat.

În lucrarea de faţă am luat în considerare trei condiţii esenţiale ale anxietăţii:

1. sentimentul iminenţei unui pericol indeterminat, sentiment de obicei acompaniat de fantasme tragice care pot amplifica totul la proporţiile unei reale tragedii;

2. starea de atenţie faţă de un pericol, o veritabilă alertă psihică, care cuprinde subiectul în întregime ca şi cum orice altceva ar înceta şi totul converge spre o iminentă catastrofă;

3. convingerea de neputinţă absolută însoţită de sentimentul de dezorganizare în faţa pericolului.

Componenţa afectivă a anxietăţii este însoţită de o simptomatologie vegetativă; disfuncţii respiratorii şi cardiace, dispnee, paloare, relaxarea întregii musculaturi, etc.

Pentru R.B. Cattell, factorul anxietate este secundar şi se referă la caracteristici precum: tensiunea interioară, instabilitatea, lipsa de încredere în sine, rezerva în asumarea situaţiilor de risc, temeri, diferite manifestări psiho-somatice amplificate în plan subiectiv.