Scrisa din perspectiva paradigmei Psihologiei Evolutioniste Nativiste Umane , cartea lui David C. Geary reprezinta o incercare de a repune in atentia unui spectru larg de cercetatori ai dezvoltarii umane perena intrebare a masurii in care dezvoltarea intelectuala a indivizilor este mai mult innascuta decat influentata de mediu, avand deasemenea meritul de a adresa o serie de alte probleme importante cu privire la invatare si educatie. Preocupat in principal de problematica dezvoltarii filogenetice a arhitecturii psihice umane, autorul face uz de o impresionanta bibliografie (totalizand nu mai putin 1,100 de referinte), incercand sa sintetizeze cercetarile relevante din domeniile antropologiei, psihologiei, sociologiei, neurobiologiei si geneticii pentru a oferi o imagine exhaustiva asupra trecutului intelectual al speciei noastre si pentru a face cateva recomandari cu privire la o posibila remodelare a sistemului educational institutionalizat. Dupa o scurta introducere in care sustine importanta gandirii evolutioniste pentru intelegerea trasaturilor anatomice, fiziologice dar si psihologice ale speciilor, Greary, un adept al programului adaptationist, continua prin a dedica urmatoarele doua capitole expunerii unui volum impresionant de cercetari si studii pentru a concluziona ca marimea, complexitatea, cat si consumul metabolic exagerat al creierului uman il recomanda pe acesta, in mod indubitabil, drept o adaptarea biologica. Intr-adevar, sistemul nervos este o componenta organica de o deosebita plasticitate prezent la majoritatea animalelor (Metazoa), acesta permitand, asa cum au demonstrat cercetatorii behavioristi la inceputul secolului trecut, o serie de comportamente adaptative care implica invatarea prin conditionare clasica sau operanta. Dupa cum afirma Geary, sistemul nervos diferentiat si multi-etajat al omului este insa mult mai complex decat al oricarei alte specii, el sporind capacitatile adaptative ale organismmului atat intr-o maniera directa cat si indirecta. Daca reflexele (precum cel nociceptiv, cornean sau sudoripar) reprezinta componenta inconstienta, procesele afective determina dimensiunea constienta, semnalizand si integrand evenimentele externe si interne intr-un ,,limbaj" subiectiv cu scopul de directionare adaptativa a comportamentului uman. Deasupra acestora, cea mai "tanara" regiune din punct de vedere filogenetic - neocortexul - permite omului elaborarea sferei simbolice a culturii, o trasatura considerata de multi antropologi ca fiind specific umana (e.g. Flinn 1997, Tomasselo, 1999). Ce forte sau presiuni selective au determinat dezvoltarea acestei regiuni dupa parerea autorului ? Urmand ipotezele avansate de antropologi precum Wrangham, Allman, Alexander sau Dunbar, Greary sustine ca exista trei categorii de factori care au influentat marirea enorma a creierului speciei noastre in decursul a ultimilor patru milioane de ani fata de Australopitecinele din care se trage genul Homo: climatici, ecologici si sociali. Considerand prima categorie de factori drept irelevanta, in ciuda anumitor studii ce arata o usoara influenta a climei asupra expansiunii craniene (Ash & Gallup, 2005), autorul se concentreaza in capitolul 3 si 4 asupra celorlalte doua categorii, considerand teoria dominarii ecologice a lui R.D. Alexander drept cea mai buna explicatie. Astfel, Geary sugereaza ca intr-o prima faza marirea creierului, si in mod special a necortexului stramosilor nostri Homo Erectus, a fost cauzata de existenta unor presiuni selective venite din partea ecosistemului. Necesitatea de a se feri de potentialii pradatori, cat si de a vana in grupuri specializate au condus astfel, in conjunctie cu schimbarea fundamentala a dietei in directia cresterii aportului de proteine, la o prima perioada de expansiune craniana. Problemele adaptative s-au translatat prin urmare, in viziunea autorului, intr-o remodelare a arhitecturii cognitive a stramosilor nostri hominizi, acestia dezvoltand sau perfectionandu-si modulele psihologice responsabile de reprezentarea si clasificarea animalelor sau intelegerea si previziunea unor fenomene fizice - doua supermodule a caror importanta e considerata capitala de catre Geary (capitolul 5). In acord cu supozitiile lui R.D. Alexander, psihologul de la Universitatea din Missouri considera ca ceea ce a condus, insa, la o a doua perioada de expansiune craniana au fost factorii sociali. Dupa dezvoltarea uneltelor, colonizarea altor habitate si eliminarea pradatorilor, stramosii nostri s-au gasit in final in pozitia de a fi nevoiti sa concureze cu ei insisi pentru supravietuire. Ideea conform careia competitia intraspecifica a fost factorul determinant in cresterea volumului cerebral al hominizilor nu este, bineinteles, una noua. Cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de ipoteza inteligentei machiavelice (e.g. Humphrey 1976) sau cea a creierului social (Dunbar, 1998), aceasta pozitie incearca sa explice aparentele diferente cognitive ale tuturor membrilor ordinului primatelor prin presiunile selective de natura sociala care ar aparea in grupuri mai mult sau mai putin fluide in care supravietuirea si reproducerea selectiva a indivizilor covariaza cu aliantele, coalitiile si deceptia altor membri ai grupului. Aplicata stramosilor nostri Homo erectus si Homo sapiens arhaicus (e.g. Aiello & Dunbar, 1993), teoria considera ca marirea considerabila a grupurilor de hominizi, cresterea ratei conflicetelor intra- si inter- grupuri, cat si necesitatea de a mentine relatii monogame cu membrii de sex opus au determinat elaborarea unor adaptari de natura psihologica precum modulul cognitiv al Teoriei Mintii (e.g. Baron-Cohen, 1995).
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
