Psihosomatică

Extras din referat Cum descarc?

Domeniul psihosomatic este constituit din toate bolile somatice care prezinta componente psihologice, desi nu trebuie omis ca majoritatea pacientilor cu tulburari somatice nu realizeaza faptul ca sunt sub stres, negand contributia factorilor psihostresanti in aparitia bolilor lor. Sistemul psihic uman suporta greu orice schimbare intrucat aceasta implica un anumit efort de adaptare. De aceea consideram ca schimbare ca si hiperimplicarea sunt factori cu penetratie etiologica in aparitia bolilor psihosomatice.
Astmul bronsic este definit ca o boala recurenta obstructiva a cailor aeriene bronsice care tinde a raspunde la o varietate de stimuli prin bronhoconstrictie, edem si secretie.
Dintre toate bolile considerate psihosomatice, astmul bronsic pastreaza cele mai vechi mentiuni asupra corelatiei dintre factorii psihici si evolutia crizelor. 
Hipocrate - sublinia ca astmaticul trebuie sa evite starile emotionale iar clinicienii secolului al XVIII-lea au scos in evidenta rolul factorilor emotionali in aparitia bolii si in agravarea ei. 
Se considera ca mecanismele imunologice, desi necesare sunt insuficiente pentru declansarea crizelor astmatice, pentru aceasta este nevoie de interventia unor factori aditionali ca si o hiperactivitate (inascuta sau dobandita) a musculaturii bronsice, iar printre acesti factori aditionali cei psihici joaca un rol esential.
Investigatiile psihologice orientate asupra trasaturilor de personalitate ale pacientului astmatic nu au conturat un profil specific. Majoritatea pacientilor prezinta deficinte de adaptare si dificultati de relationare datorate introversiei, egocentrismului, timiditatii si sensibilitatii excesive, iar unii devin suspiciosi, ostili si culpabili.
Este demonstrat clinic ca furia, frustrarea, frica dar si rejectia, pierderea sau gelozia pot precede crizele de astm bronsic. Dar, in majoritatea situatiilor factorii psihici interactioneaza cu cei alergici, infectiosi in declansarea crizelor astmatice.
Se remarca o incapacitate a pacientilor psihosomatici de a aborda problema vietii lor interioare si de a se exprima in cadrul dialogului si al relatiei medic-pacient si se poate considera ca acestia prezinta o incapacitate de a trai si de a exprima emotii iar saracirea emotionala este mascata de o aparenta normala. 
In plus pacientul psihosomatic eludand responsabilitatea pentru boala sa, izoleaza organul bolnav si il prezinta medicului pentru dialog si vindecare. Pacientul isi satisface astfel nevoia infantila de a fi ingrijit in mod pasiv, negand in acelasi timp ca este adult, cu toate stresurile si conflictele implicate in aceasta situatie. 
De asemnea, cand pentru pacient preocuparea principala nu o constituie boala cu cauzele si semnificatiei ei, ci tulburarea fizica, este mult mai greu de stabilit o relatie terapeutica utila. 
Aici un rol deosebit il au conceptele teoretice elaborate de Michael Balint mereu actuale, referitoare la ameliorarea bolii somatice o data cu cea psihologica daca medicul are abilitatea sa o ia in considerare pe cea de a doua. De asemenea, el afirma ca omul bolnav este pus in centrul atentiei ca subiect si nu ca obiect. In lucrarilor sale insista asupra relatiei medic-pacient care este foarte importanta in rezolvarea problemelor pacientului.
In acest sens este axiomatica afirmatia ca relatia terapeutica eficienta este atunci cand pacientul intelege ca problemele sale emotionale justifica terapia, chiar daca boala fizica este cea care i-a afectat functionarea. Rolul medicului devine astfel important in captarea increderii pacientului la confesiune. Confesiunea, deschiderea pacientului in fata medicului il ajuta la detensionarea sa si in final ii poate modifica favorabil evolutia astmului.
Anticiparea medicului a cea ce pacientul asteapta de la el, incercarea de a vedea cu ochii pacientului, relationarea problemelor actuale in acord cu dezvoltarea sa emotionala, inclusiv cu evenimentele din copilarie, sunt esentiale. 
Abordarea balintineana
a unui caz de astm bronsic
Un exemplu relevant in acest sens este A.M., de 42 de ani, necasatorita, director la o societate comerciala, care afirma ca sufera de astm bronsic de la varsta de 28 de ani, dupa ce in copilarie a suferit de raceri repetate, iar in momentul de fata este sub tratament medicamentos de intretinere. De-a lungul anilor a fost la mai multi medici internisti, a incercat mai multe scheme terapeutice fara a fi multumita de rezultate. Afirma ca are si perioade bune de sanatate, insa alteori ,,se sufoca din senin". 
Actualmente locuieste singura, dar are grija de mama sa, bolnava care nu se poate deplasa singura. Desi mai are doi frati este singura care se ocupa de aceasta (tatal a decedat in urma cu doi ani). Are program zilnic foarte bine stabilit, merge la mama in fiecare zi desi are o persoana care se ocupa permanent de ea, iar in timpul serviciului da cel putin 3-4 telefoane pentru a afla cum se simte. Pacienta a accentuat si faptul ca la sfarsit de saptamana evita sa plece in calatorii sau sa se intalneasca cu prietenii, motivand ca s-ar putea intampla ceva cu mama ei.
Aceasta situatie dureaza de ani de zile iar pacienta spune ca are sentimente ambivalente fata de mama: pe de o parte nu vrea sa i se intample ceva rau iar pe de alta parte o uraste si este disperata deoarece ii acapareaza tot timpul liber.
Psiholog (P): De fapt cum te-ai hotarat sa vii la cabinet ? 
Ana (A): Pai nu eu ci o prietena mi-a spus ca ar fi bine sa vin. Insa nu sunt sigura ca am procedat bine, mai ales ca iarasi am racit si simt ca nu mai pot respira; de aceea mi-am luat medicamentele cu mine !

Fisiere in arhiva (1):

 Psihosomatica.doc