teorii genetice. Reprezentanti: W. Mc Dougall (1908), Lorenz (1960), Wilson (1978). T. genetice au in vedere cauzele biologice, genetice in dezvoltarea individului. Instinctele ca baza a comportamentului.
Nu vad cauze reale, nu anticipeaza. Etichetarea, comparatia. Accentul este pus mai mult pe individ decat pe mediu. Sociobiologia se ocupa de studiul teoriilor genetice. In present are un impact relative scazut.
t ale invatarii. Reprezentanti: G. Homans (1958), A Bondura (1967), J Rotter (1977). Aceste teorii se bazeaza pe comportamentul social dobandit: stimul raspuns, imitatie si consoliadare; tema cutiei negre; schimb social. Intarirea comportamentului, interactiunea sociala.
Accentul se pune pe mediu. Rezultate obtinute pe baza de imitatie si modelare. In present are un impact puternic.
t cognitive. Reprez: Koffka (1935), fritz heider (1958). Abordarea fenomenologica, teoria campului, formarea impresiei, gestalt sistem; Experienta naiva; psihologia bunului simt. Accentul este pus si pe individ si pe mediu. Rezultate in stiinta: teoria atribuirii; cunoasterea sociala.
Impact puternic in present.
t ale rolului social. Reprezentanti: R Linton, Merton. Mead, Parsons. Conceptele de baza sunt cele de status si rol. Anticiparea rolului, cererile de rol. Accentul este pus pe mediu. Rezultate in stiinta: autoprezentare, manipularea impresiei. In present are un impact moderat.
t psihodinamice. Reprezentant: Freud, Jung, Adler, Fromm, Sullivan. Concepte de baza: factorii inconstienti, influente din copilarie, Structura psihicului. Explicarea viselor. Lapsusuri si acte ratate. Accentul este pus pe individ. Rezultate explicarea agresivitatii, prejudecatilor. Sociabilitaea. In present are un impact minor.
1. Diferente intre modul cum ne explicam pe noi insine si pe ceilalti. Explicarea propriului comportament prin auto-perceptie, auto-prezentare, auto-justificare. (atribuirea pt evenimentele positive si negative, autoprezentarea, eficienta personala) Teorii ale atribuirii dupa Anderson (1988) T atribuirii este cea mai imporatanta realizare din psihologia sociala.
Definire: process de estimare la nivelul constiintei commune, a cauzelor comportamnetului propriu si al celorlalti.
Teoria cu privire la modul in careoamenii explica comportamnetul celorlalti, prin atribuirea acestuia unor dispozitii interne sau unor situatii externe. Fritz Heider analizeaza psihologia bunului simt prin care oamenii explica evenimentele din viata de zi cu zi; oamenii tind sa atribuie comportamentul cuiva, fie unor cause interne dispozitionale/personale (caracteristici ale persoanei), fie unor cause externe circumstantionale/solutionale (conditii fizice si socioculturale in care se afla persoana). Anderson distinge cateva reguli logice prin care noi combinam diferite fragmente de informatie despre o persoana intr-o impresie generala. Harold Kelley analizeaza modul in care oamenii folosesc informatii despre consistenta, diferenta si consens atunci cand ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
