Psihologie Scolara

Extras din referat Cum descarc?

In mai mult de un secol de existenta al psihologiei, scoala, invatamantul, a constituit domeniul privilegiat de aplicare a achizitiilor psihologice, a ipotezelor si concluziilor formulate in cadrul disciplinei, ceea ce a dus la cristalizarea treptata a unei ramuri aplicate - psihologia pedagogica sau educationala, cuprinzand ansamblul de studii, facute sub unghi psihologic, cu privire la procesul instructiv-educativ, precum si la sistemul scolar in general.
Sistemul educativ cuprinde in primul rand copilul de diferite varste - inclusiv tanarul - dar, totodata, si adultul. In consecinta, psihologia pedagogica sau educationala se refera la intreg sistemul educativ. Dar sub unghi psihologic, a procesului instructiv-educativ care acopera varsta scolara propriu-zisa (intre 6 si 18 ani) constituie obiectul psihologiei scolare pe care o trateaza cartea cu acest nume a psihologului Ion Radu.
In sistemul scolar din tara noastra, cunostintele psihologice despre procesul instructiv-educativ, insusirea metodelor de studiere a elevului, ca si a tehnicilor de orientare scolara sau profesionala trebuie sa intre in formatia tuturor cadrelor didactice. Nu se poate organiza un proces educational eficient fara a avea o imagine conturata despre stadiile de dezvoltare psihica a copilului, despre fizionomia personalitatii sale. Observatia curenta arata ca sarcini identice se soldeaza la scolari cu rezultate diferite, furnizand curbe de achizitie distincte in functie de nivelul lor de dezvoltare intelectuala.
De asemenea, munca scolara presupune cunoasterea si stapanirea formelor si a legilor invatarii. Nu ne putem multumi in acest sens cu lucruri cunoscute de toata lumea. Profesorul trebuie sa-si insuseasca temeinic teoria moderna a invatarii si sa o aplice nuantat, in raport cu conditiile concrete si sarcinile didactice. Arta pedagogica nu se reduce la ,,structura" si "momentele" lectiei, ci presupune, totodata, priceperea de a realiza o programare a materialului si a activitatii elevului, precum si tehnica probelor docimologice, a estimarii rezultatelor obtinute. Aceste achizitii s-au cristalizat in principal ca aplicatii sau prelungiri ale teoriei invatarii.
Procesul instructiv-educativ se desfasoara pe clase, deci pe colective cu efective limitate. Clasa de elevi deci reprezinta o forma particulara a grupei de munca. Deci profesorii trebuie sa arate un intens interes fata de elementele de psihologie sociala referitoare la clasa de elevi ca grup, la relatiile interpersonale in colectiv, la opinia clasei. Pe fondul varstei, luata ca imagine medie, se detaseaza apoi silueta particulara a fiecarui elev, cu optiunile si interesele sale, cu capacitatile si cunostintele insusite, cu trasaturile de personalitate care-l situeaza intr-o tipologie sau scara, cu sansele de reusita intr-o directie sau alt. Orientarea scolara si profesionala a elevilor presupune o asemenea determinare individualizata.
Capitolul VIII al acestei carti se intituleaza ,,Clasa de elevi ca formatie psihosociala" si extragem din acesta cateva idei principale.
In subcapitolul 1, ,,Clasa ca grup social", aflam ca scoala este mai mult decat un mediu social iar clasa de elevi constituie un grup primar sau de contact care ofera pentru copil cadrul direct de activitate si de formare cu multiple aspecte si posibilitati. Elevul face parte din mai multe grupuri care se intersecteaza si care exercita o actiune educativa unitara.
Instituirea claselor de elevi nu se face prin insumarea unor optiuni individuale, ci in urma unor decizii administrative, urmarindu-se o compozitie omogena a claselor paralele sau chiar in urma unor factori aleatori: anul nasterii, locul de rezidenta. Astfel, ,,Colectia de indivizi" constituita aleatoriu urmeaza sa formeze treptat un grup inchegat, un colectiv.
Spre deosebire de simpla reunire de persoane, grupul sudat apare angajat in activitati cu obiective comune, care creeaza relatii de interdependenta functionala intre membrii sai, interactiuni si schimburi reciproce pline de raspundere.
Ion Radu defineste clasa de elevi ca ,,o grupare umana de munca cu specific de invatare". Nu preferintele formeaza un colectiv, ci participarea la activitati si sarcini comune, pe fundalul unui tel comun, care genereaza raporturi functionale si de comunicare intre elevi, definind o ierarhie de statusuri, de care se leaga apoi aprecieri diferentiate in grup. Dupa autor, viata colectiva dezvolta norme, valori, convingeri - uneori si mituri, care exercita influente si presiuni asupra membrilor, gratie sistemului de sanctiuni si recompense ce functioneaza oficial sau neoficial in grup. Raporturile se cristalizeaza in textura complexa a normelor si relatiilor proprii societatii in ansamblu; clasa de elevi nu poate fi rupta de contextul social mai larg, nu reprezinta o ,,celula" restransa si autonoma de viata colectiva.
Pentru ca scoala sa nu ofere copiilor cadrul unei existente simplificate, trebuie sa aiba caracter direct aplicativ in munca. Aspectul socio-afectiv al vietii de grup si relatiile functionale (dependente reciproce, comunicare) se afla intr-un circuit complex, fiind, pe rand si nu simultan, cauza si efect.
Colectivul are o caracteristica numita ,,indice de coeziune" care descrie legaturile ce unesc grupul. Telurile care impun colaborare reciproca intaresc coeziunea mai mult decat activitatile competitive. Succesul grupului, bucuria reusitei comune (dupa Makarenco) sudeaza grupul.
In psihologia sociala exista o clasificare a grupului in primar si secundar:
1. in grupul prima relatiile individuale sunt directe, putand fi cuprinse nemijlocit si in intregime de catre individ.
2. in grupul secundar predomina relatiile indirecte dintre indivizi; acestia din urma nu se pot cunoaste personal, activitatile lor intersectandu-se prin variate medieri.
3. grupul restrans (mic) este format din mai putin de 12 persoane si mai mult de doua-trei, sub aceasta limita anulandu-se efectele de interactiune.
Autorul citeaza pe A. S. Makarenko, la care clasa de elevi este identificata drept grup primar sau de contact in timp ce scoala in ansamblu formeaza grupul secundar si o alta diferentiere se face intre grupul de apartenenta si cel de referinta (H. Hyman, R. Merton).
a) grupul de apartenenta este grupul primar caruia ii apartine un individ in prezent (ex.: familia, clasa de elevi, colectivul de munca), in care fiecare membru participa la viata colectiva, se patrunde treptat de normele grupului, isi insuseste cliseele acestuia, fiind ancorat in general in sistemul de valori recunoscute de toti membrii.
b) Grupul de referinta este grupul de unde isi imprumuta valorile si care intruchipeaza aspiratiile individul respectiv.
Normele si cliseele promovate de un asemenea grup servesc drept principii pentru
opiniile, aprecierile si actiunile individului.
Daca grupul de apartenenta si cel de referinta nu coincid, individul fiind ancorat axiologic intr-un alt colectiv, aceasta poate fi sursa unor conflicte, opozitii.
Referitor la copii, grupul lor de referinta pana in preadolescenta este pentru ei, familia, parintii (adevarata matrice socio-culturala, depozitara unor experiente, opinii, clisee de apreciere si reactie, cunostinte despre natura, centri de referinta in organizarea comportamentului propriu). La preadolescenti, datorita tendintei de emancipare, aspira la comparatia cu adultul, in ciuda posibilitatilor limitate si a necompletitudinii instrumentelor cognitive care ii impiedica sa-si proiecteze idealul).


Fisiere in arhiva (1):

  • Psihologie Scolara.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!