Psihologie clinică

Psihologia clinica este stiinta care studiaza mecanismele psihologice implicate in starea de sanatate si boala.

Introducere

Psihologia clinica are doua componente fundamentale. Prima componenta se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in (a) promovarea si optimizarea sanatatii si (b) prevenirea patologiei. A doua componenta se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in patologie (David, 2006).

Atunci cand in abordarea clinica domina prima componenta, psihologia clinica se mai numeste si psihologia sanatatii. De asemenea, atunci cand in cadrul celei de-a doua componente vorbim despre patologie somatica, psihologia clinica se mai numeste si psihologia sanatatii clinice (clinical health psychology) sau intr-o formulare mai veche si mai putin utilizata astazi in domeniul clinic, psihosomatica (in SUA acest domeniu este denumit si medicina comportamentala). Cand vorbim despre patologie psihica, psihologia clinica se mai numeste si psihopatologie sau, mai putin utilizat astazi, psihologie medicala (desi uneori termenul de psihologie medicala include si aspectele de psihologia sanatatii clinice). Aceste dezvoltari ale psihologiei clinice in functie de obiectul studiat sunt astazi demersuri specifice si independente (David, 2006).

Asadar, in sens larg psihologia clinica se refera la investigarea mecanismelor psihologice implicate in sanatate si boala, iar in sens restrans, la mecanismele psihologice implicate in sanatatea si patologia mentala (psihica) (asa cum apare ea, spre exemplu, in Manualul de Clasificare a Tulburarilor Mentale si de Comportament: DSM). Indiferent de sens, se observa ca termenul ,,clinic" nu se refera la clinica, spital, medical etc., ci la o abordare individualizata a subiectului uman cu referire la starea lui de sanatate si boala. Prin urmare, psihologia clinica nu este clinica pentru ca se practica in clinica; ea poate fi practicata oriunde subiectul uman este abordat individualizat cu referire la starea lui de sanatate si boala.

In raport cu medicina, care vizeaza aspectul curativ si profilactic al bolilor, psihologia clinica isi aduce aportul la reliefarea factorilor psihologici implicati in aceste aspecte. Asadar, medicina are o extensie mai larga decat psihologia clinica, aceasta din urma referindu-se mai ales la factorii psihologici implicati in aspectul curativ si profilactic al bolilor, fara a se conditiona obligatoriu de analiza mecanismele biomedicale (desi psihologia clinica este orientata spre abordari interdisciplinare bio-psiho-sociale). In raport cu psihologia, psihologia clinica este o ramura a acesteia, fiind fundamentata de dezvoltarile teoretico-experimentale care apartin psihologiei. Trebui insa mentionat faptul ca psihologia clinica nu este un receptor pasiv care aplica descoperirile din cercetarea fundamentala din psihologie. Psihologia clinica are propria cercetare fundamentala si aplicata, impulsionand prin ea dezvoltarea unor metode cu caracter general care au fost asimilate in psihologie dincolo de domeniul clinic. Spre exemplu, constructul de ,,cognitii irationale" a patruns nu doar in tratatele de psihologie generala dar si in lucrarile de psihologie educationala (ex., educatia rational-emotiva si comportamentala), psihologia muncii (ex., eficienta rationala), psihologie pastorala (consiliere pastorala) etc.

Psihologul clinician indeplineste mai multe functii: (1) (psiho)diagnostic psihologic si evaluare clinica; vizeaza identificarea factorilor psihologici implicati in sanatate si boala; (2) interventie/asistenta psihologica generala si specifica, cea specifica, dobandita dupa programe avansate de formare profesionala, fiind exprimata in consiliere psihologica si psihoterapie; vizeaza controlul, la diverse niveluri de expertiza (generala versus specifica), factorilor psihologici implicati in sanatate si boala; (3) cercetare; vizeaza investigarea rolului factorilor psihologici in sanatate si boala; (4) educatie si formare; vizeaza implicarea celor deja formati in acest domeniu atat in pregatirea noilor generatii de profesionisti pentru de a deveni psihologi clinicieni (ex., psihologi specialisti in psihologia clinica), consilieri psihologici (ex., psihologi specialisti in consiliere psihologica) si psihoterapeuti (ex., psihologi specialisti in psihologie clinica) (formare initiala) cat si in dezvoltarea lor profesionala (formare continua) (David, 2006).

Psihopatologia este o disciplina de granita, formata la intersectia dintre psihologie (ca ramura desprinsa initial din cunoasterea filosofica) si psihiatrie (ca ramura a medicinei) care este de sine statatoare, avand un caracter autonom - nu poate fi redusa la nici una dintre cele doua stiinte, la confluenta carora a luat nastere si nici nu poate fi asimilata in totalitate de catre ele. Are propriul obiect de studiu, obiective clar formulate si precizate si dispune de o metodologie si o deontologie specifice, proprii.

Dincolo de faptul ca este o stiinta de granita, putem spune despre psihopatologie ca este un produs emergent al mai multor stiinte, deoarece ea isi ia obiectul de studiu din psihiatrie, metodele si principiile din psihologie, iar viziunea primordiala, de ansamblu asupra vietii psihice - in general, si asupra suferintei psihice - in particular, a fost preluata din filosofie (aceasta fiind considerata prima stiinta care s-a interesat de continutul si natura suferintei psihice).

Obiectul psihopatologiei

PSIHOLOGIE CLINICA SI MEDICALA

Obiective

Cunoasterea semnelor si simptomelor principalelor boli psihice, a semnificatiei psihopatologice a diferitelor aspecte ale comunicarii, relationarii si conduitei pacientilor psihiatrici, a principalelor elemente semiologice ale tabloului clinic al diferitelor boli, abilitarea in vederea diagnosticarii lor, a stapanirii principalelor criterii si elemente de predictie asupra evolutiei si prognosticului principalelor boli psihice.

I. OBIECTUL SI RELATIILE PSIHOLOGIEI MEDICALE

1. Psihologia medicala: definitie, obiect, continut, interrelatii

Psihologia medicala se refera la atitudinea fata de bolnav si boala, fata de sistemele de ingrijire a sanatatii, atat ale individului bolnav, cat si ale celui sanatos, acest lucru incluzand logic si atitudinea medicului si celor ce lucreaza in domeniul medical fata de propria profesiune.

Incercand sa simplifice domeniul de definitie, Huber W. (1992) defineste psihologia clinica aratand ca este ramura psihologiei care are drept obiect problemele si tulburarile psihice ca si componenta psihica a tulburarilor somatice. Este deci studiul problemelor psihice care se manifesta in conduitele normale si patologice si ale interventiei in aceste conduite. Aceasta definitie ii permite autorului francez sa refere psihologia medicala nu doar la cele trei domenii deja clasice: situatia de a fi bolnav, relatia medic-pacient, psihologia profesiunii medicale, ci sa o extinda catre psihologia sanatatii si psihologia comunitara. In ceea ce priveste alegerea intre sintagmele "psihologie medicala" si "psihologie clinica" credem ca fara a fi similare, cele doua formulari acopera un camp asemanator de preocupari, psihologia clinica putand fi considerata un subdomeniu al psihologiei medicale. Consideram ca despartirea artificiala psihologie clinica - psihologie medicala nu poate fi facuta, psihologia medicala avand drept instrument de lucru metoda clinica. De asemenea, despartirea psihologiei medicale de psihologia medicinii ni se pare un demers inutil care ar crea artificial un domeniu care nu ar avea unelte specifice.

2. Raportul psihologie medicala si clinica - psihologie

Psihologia medicala se dezvolta azi din intrepatrunderea

- David, Daniel, Metodologia cercetarii clinice, Editura Polirom,, Iasi, [[2006].

- David, Daniel, Psihologie clinica si psihoterapie, Editura Polirom,, Iasi, [[2006].

- Tudose, Florin, Fundamente in psihologia medicala. Psihologie clinica si medicala in practica psihologului, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003.

- Tudose, Florin, Orizonturile Psihologiei Medicale, Editura Infomedica,Bucuresti, 2003.

- Tudose, Florin, O abordare moderna a psihologiei medicale, Editura Infomedica, Bucuresti, 2000.

- Tudose, Florin, C. Tudose, Abordarea pacientului in psihiatrie, Editura Infomedica, Bucuresti, 2002.