Psihologia Minciunii

Introducere

“Nimeni nu cucereşte castelul de aur al gloriei cu minciuna .”

G.Călinescu

Mai mult de o sută de ani a trecut de când s-a publicat lucrarea lui Darvin despre evoluţia omului, dar şi astăzi cercetătorii în domeniu nu pot defini complet procesul desemnării omului din regnul animal.

Această desemnare se desfăşura neuniform pe axa timpului: etapa mersului biped, etapa inventării armelor, domesticirea focului, iar formarea limbajului a început aproape 200 mii de ani în urmă. De la început era foarte primitiv, semănând cu un gângurit de copil, apoi se complica din ce în ce mai mult şi aproximativ 40-50 mii de ani în urmă, omenirea a stăpânit o vorbire cu adevărat articulată.

Şi anume din acel timp pe pământul nostru a apărut şi Minciuna.

1.1 Psihofiziologia descoperirii minciunii

S-ar crede că informaţie veritabilă şi deplină pot da ochii omului. Din punct de vedere al anatomiei organul nostru al văzului este compus din sistem optic şi aparatul auxiliar. Pentru a înţelege dacă omul minte trebuie să ne atenţionăm asupra sistemului optic ce nu poate fi controlat de către om. Anume diametrul pupilei poate dovedi minciuna, o mărire bruscă a ei relevă acţiunea adrenalinei ce apare atunci cînd există o discuţie neplăcută în care este nevoie de ascuns adevărul. De asemenea minciuna spusă poate fi însoţită de gesturi caracteristice. Aşa, “acoperirea gurii cu mână” cel mai mult fiind accentuat la copii, la maturi capătă o formă puţin mai diferită: ei de obicei atingând colţurile gurii sau nasul. Cel mai informativ fiind gestul - impuls în direcţia gurii, ce reflectă dorinţa copilărească de a opri involuntar cuvintele false. Un studiu psihofiziologic a dovedit că minciuna provoacă senzaţii de iritaţie în ţesuturi musculare fine a feţei şi a gâtului care provoacă reflexul de eliberare a senzaţiei deranjante - scărpinatul. Dar apare întrebarea: este oare posibil de a falsifica limbajul corpului ? De cele mai multe ori răspunsul este negativ. De exemplu deschiderea palmelor se asociază cu sinceritatea, dar când mincinosul vă deschide palmele şi în plus zâmbeşte, minţindu-vă, microsemnalele organismului său îl vor trăda la sigur. Astfel de semnale se pot exprima prin strâmbare inconştientă a mimicii, mărirea sau micşorarea bruscă a pupilei ochiului, sudoarea pe frunte, înroşirea obrajilor sau o clipire mai frecventă a ochilor. Cercetări cu folosirea filmării lente au arătat că astfel de microgesturi durează mai puţin de o secundă şi sunt imposibil de observat. Ele pot fi doar „intuite” cu ajutorul sistemului nostru analitic de decodare din creier ce poate capta aceste microsemnale ale falsităţii şi alarma asupra prezenţa miciunii. Astfel, majoritatea dintre noi este capabilă la nivelul inconştient, să observe incorespunderea între informaţia verbală şi cea nonverbală, problema constituind doar în aceea cum corect de înţeles şi de interpretat această informaţie. În unele cazuri oamenii special sunt instruiţi în tainele limbajului corpului. De exemplu în pregătirea pentru concursul Miss Universul, domnişoarele sunt învăţate anumitor gesturi pentru a emana cît mai multă căldură, sinceritate şi fineţe prin ele. De asemenea mulţi politicieni sunt maeştri în falsificarea limbajului corpului şi se folosesc de aceste cunoştinţe pentru a obţine simpatia alegătorilor săi şi de a-i impune să creadă discursurilor sale.

1.2 Folosirea particularităţilor individuale a persoanelor în scopul minciunii

Lăcomia

În majoritatea fraudelor, înşelătoriilor şi minciunilor se descoperă că anume lăcomia este cauza principală faptului că unii se dau uşor amăgiţi. Pentru exemplu o istorie ce perfect înfăţişează individualitatea lacomă ce poate fi uşor amăgită ţinând cont de această particularitate a caracterului său.

“Într-o zi ploioasă de toamnă în magazinul central din oraş a intrat un tânăr îmbrăcat foarte modest ţinând sub braţ o vioară veche. El a cerut voie patronului magazinului să lase vioara pînă la sfârşitul ploii şi a promis că se va întoarce după ea mai târziu

- de ce nu? Indiferent răspunzând patronul magazinului, domnul Tanakis.

O oră mai târziu în acelaşi magazin a intrat un străin prezentabil ce trecând cu vederea vitrina, a observat într-un colţ acea vioară şi cuprins de o bucurie extremă a exclamat :

- Ce fericire! Această vioară, este Stradivari în original !Vreau numaidecât s-o cumpăr!

- Dar ea nu se vinde ! a spus Tanakis

- Eu pot să vă plătesc orice sumă pe care mi-o numiţi, pentru aşa o comoară!!

- Îmi pare rău…- nu se lăsa patronul.

- 15 mii gheaţă! Şi în plus un comision generos!!

Ei încă mult timp se târguiau pînă cînd suma nu a ajuns pînă la 20 de mii.

- Bine, a spus patronul magazinului, dar numai după aceea că voi vorbi cu proprietarul.

Străinul a plecat, iar după plecarea lui a venit tânărul sărac.

- Am venit după vioara.

- Vinde-mi-o – a spus Tanakis.

- Nu pot – trist a răspuns tânărul – este cadoul bunicului meu.

Atunci stăpânul magazinului a început să-i propună din ce în ce mai mulţi bani, dar desigur nu mai mulţi decât îi propunea acel străin. În sfârşit tânărul a fost de acord s-o vândă doar cu 5 mii. A luat banii şi s-a dus.

Mai trebuie menţionat faptul că desigur acel Tanakis aşa şi nu a ajuns să vadă pe străinul cel bogat şi din cauza propriei lăcomii a pierdut banii pe o vioară ce desigur nu era nici pe departe adevăratul Stradivari.

Teama

În afară de lăcomie, prostie şi încredere oarbă, jertfa minciunii poate deveni omul cuprins de sentimentul fricii. Omul uşor poate fi manipulat dacă este dominat puternic de acest sentiment .

Spre exemplu, o situaţie reală: în anii 90, secolului trecut, în Rusia au fost create o mulţime de firme cu denumiri semnificative ca “Mefistotel”, ce aveau ca scop scoaterea banilor prin psihoterorism. Sensul metodei constă în aceea că angajaţii găseau persoane cu situaţii dificile în viaţă şi le trimiteau prin intermediul poştei grile cu următorul conţinut: “Firma noastră arendează pe un timp nelimitat partea voastră nematerială denumită “sufletul”. În schimb vă propunem realizarea dorinţelor actuale şi ajutor în atingerea scopurilor dumneavoastre”. Mai departe pe grilă este menţionată adresa expeditorului. Unii din oameni ce pot primi astfel de scrisori vor râde şi vor considera aceasta, o glumă de prost gust, iar unii mai impresionabili şi nefericiţi vor decide să-şi încerce norocul. După aceea potenţialul client primeşte un contract plin de neclarităţi şi taine în care îi aduc la cunoştinţă faptul că sufletul lui a devenit proprietatea firmei mistice.