Psihologia infractorului în decizia trecerii la actul infracțional

Practica a demonstrat ca în comiterea infractiunii este foarte greu de realizat diferentieri clare pe linia responsabilitatii celor doi membri ai cuplului penal (infractor-victima).

Din punct de vedere juridic lucrurile sunt mai clare, precizarea statutului victimei si infractorului facându-se pe baza stabilirii initiativei în a comite o fapta antisociala cât si în baza efectelor acestei actiuni. Astfel, persoana vatamata corporal, violata, ucisa etc., apare în calitate de victima, iar persoana care a vatamat corporal, a violat, a ucis, apare în calitate de infractor.

Privind din punct de vedere strict psihologic, desi existau anumite cazuri în care între victima si infractor nu a existat nici un fel de legatura anterioara, se considera ca nici o victima nu poate fi absolvita integral de o anumita raspundere legata de actul infractional. Pot fi date multe exemple în acest sens:

- postasul care are bani multi asupra sa, care nu se asigura deloc si care este atacat în scop de jaf;

- victima unui viol într-un parc, în timpul unei nopti, este vinovata de ignorarea pericolelor potentiale atunci când pleaca la plimbare singura, prin parc, la ore târzii;

- victima unui atac nocturn la domiciliu poarta vina unei "publicitati" exagerate provenind din achizitionarea unor bunuri de valoare;

- parintii sau persoanele care au în paza juridica un minor, au un anumit grad de vinovatie în cazul când acesti minori devin victimele unor infractiuni.

Atunci când între victima si infractor exista anumite legaturi anterioare, plecându-se de la cunoasterea victimei (modul sau de viata, referinte, habitudini, trasaturi psihomorale si psihocomportamentale) ce poate "reconstitui" fizionomia particulara a relationarii interpersonale infractor-victima si, astfel, poate fi identificat cel ce a comis fapta.

Aceasta situatie este valabila pentru cazul în care victima a decedat. În cazul în care victima nu decedeaza apare o problema deloc neglijabila: masura în care victima este dispusa, voluntar sau involuntar, sa-l demaste pe infractor. În cazul în care victima se teme într-o foarte mare masura de reactiile infractorului (ulterioare demascarii), este posibil ca ea sa evite complet în a-l demasca, sa încerce sa gaseasca alte "explicatii", sau sa nege efectiv comiterea infractiunii. Studiind modul de reactie al victimei, psihologia ei în astfel de cazuri, se pot emite ipoteze cu privire la caracteristicile psihice si comportamentale ale infractorului.

5.1. COMPLEXITATEA CAUZALA A FENOMENULUI INFRACTIONAL

Fenomenul infractional este deosebit de complex si pentru a putea fi cunoscut, trebuie abordat multidisciplinar. Aceasta implica stapanirea unor notiuni de: criminologie, psihologie judiciara, sociologie judiciara, biologie criminala, medicina legala, psihiatrie criminala, antropologie criminala, statistica infractionala etc. n2b1bj

Infractionalitatea desi este un fenomen social, trebuie cercetata ca act individual, ca act comis de o persoana concreta intr-o situatie concreta. Este vorba de o actiune umana, determinata de anumite elemente psihologice, trebuinte, tendinte, motive, scopuri etc.

O viziune coerenta asupra dinamicii si interactiunii elementelor intregului ansamblu de factori care concura la producerea actului infractional nu o poate oferi decat o conceptie sistemica integratoare asupra conduitei si a manifestarilor psihocomportamentale.

Factorii care stau la baza fundamentarii teoriilor psiho-biologice, psiho-sociale si psiho-morale, luati separat, nu pot explica in mod corespunzator originea fenomenului si a comportamentului infractional. Aceasta presupune elaborarea unui sistem teoretico-stiintific si metodologic cu posibilitati integratorii si generalizatoare pentru realitatea concreta.

In Romania, evolutia fenomenului infractional este o consecinta a impactului problemelor economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranzitie, precum si a crizei de autoritate pe care au traversat-o institutiile statului de drept. Legislatia lacunara si supraancarcarea sistemulul justitiei penale, corelate cu deficitul de personal si logistica, au facut ca efectul masurilor preventive si represive sa fie limitat.

Avand in vedere rata inalta de profit si gradul scazut al riscurilor asumate, elemente ale crimei organizate au aparut si s-au dezvoltat cel mai rapid in domeniul economico-financiar. Coruptia ameninta nu numai drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, ci insasi buna functionare a institutiilor statului de drept, societatea democratica in ansamblul sau.

O serie de organizatii transnationale si-au creat legaturi in randul grupurilor de infractori autohtoni si actioneaza in cooperare cu aceste, in domeniul traficului de droguri, armament, al afacerilor cu autoturisme furate, al formelor moderne de sclavie, plasarii de valuta falsa, introducerii ilicite de deseuri toxice, atacul cu arme de foc etc. Prin contrabanda, au fost scoase din tara o gama larga de produse, de la cele de stricta necesitate pentru populatie, pana la obiecte de valoare apartinand patrimoniului national.

O amploare deosebita au luat actele de inselaciune, fals si uz de fals realizate prin cele mai diverse forme, fraude valutar-vamale si nerespectarea legislatiei in domeniul operatiunilor de import-export etc. De asemenea, a crescut numarul infractiunilor legate de practicarea jocurilor de noroc, pretinderea unor sume consistente de bani pentru asigurarea “protectiei”, sechestrarea de persoane, violentele intre grupurile rivale de infractori etc.