1. Continut stiintific 1.1.Delimitari conceptuale 1.1.1.Conceptul de dificultati de invatare 1.1.2. Dificultati scolare 1.2.Principalele dificultati de invatare 1.3.Disciplinele care contribuie la studiul dificultatilor de invatare si la interventia specializata 2. Prezentarea cazului 2.1.Caracteristici generale 2.2 Cauzele care au generat acest profil 2.3.Conditiile de manifestare 2.4.Stabilirea psihodiagnosticului 2.5.Masuri de interventie 3. Concluzii 4. Bibliografie 5. Anexa ADHD-generalitati
,,Spune-mi si eu uit / Invata-ma si imi amintesc / Implica-ma si invat!" (Benjamin Franklin) DOMENIUL DIFICULTATILOR DE INVATARE 1.CONTINUT STINTIFIC 1.1.DELIMITARI CONCEPTUALE 1.1.1.DEFINITIE Semnificatia sintagmei dificultatide invatare este prezenta (in plan teoretic) adesea contradictoriu si confuz, ca atare legatura cu practica este destul de dificila.Conceptul de dificultati de invatare este cunoscut mai ales ca dificultati scolare si anume ca ,,dificultati care le intampina unii elevi in asimilarea cunostintelor, in formarea competentelor" (Mircea Stefan, Lexicon pedagogic, p.90, 2006, Aramis, Bucuresti). De obicei, dificultatile de invatare apar de timpuriu, in insusirea cititului (dislexie), a scrisului (disgrfie), si duc la manifestari de anxietate, neancredere in sine, pierderea motivatiei invatarii. Definirea dificultatilor de invatare este necesara pentru a realiza o concordanta intre nevoile reale ale practicii educationale si conceptualizarea lor. Este acceptata existenta unui numar mare de copii care prezinta dificultati de invatare cel putin o scurta perioada de timp din scolaritatea lor. Practic,nu exista copil care sa nu intampine greutati macar o data in invatarea din scoala. Pe de alta parte,sfera invatarii umane este mult mai larga decat invatarea scolara. Exista o categorie larga de elevi ale caror dificultati usoare deinvatare, necunoscute la timp,fara inter-ventie,pot duce la insucces scolar. O alta categorie de elevi prezinta dificultati de invatare false, pasagere, care insa ii eticheteaza si le vor influenta adaptarea scolara, datorita perceptiilor sociale, adica a felului cum sunt perceputi de ceilalti si modul cum acestea influenteaza structura personalitatii si increderea in sine. Dificultatile specifice de invatare-tulburarile in sfera capacitatilor de invatare-, alaturi de cele mentio-nate mai sus, constituie o categorie de probleme putin cunoscute si, de regula, neglijate in scoala obisnuita. 1.1.2. DIFICULTATI SCOLARE De cele mai multe ori,problematica dificultatilor de invatare se discuta in raport cu scoala si cu adaptrea copilului la sarcinile invatarii scolare, desi o astfel de abordare limiteaza problematica si im-piedica intelege-rea invatarii ca activitate general umana, limitand-o la activitatea din planul scolar. Astfel, in spatiul scolii, di-ficultatile de invatare semnifica existenta unor piedici, probleme in abordarea invatarii scola-re.Deoarece afectivitatea consta in reflectarea relatiei dintre subiect si obiect, presupunand o mare incarcatura energetica de emotii, sentimente, pasiuni, dispozitii, afecte (furie, manie, ...), iar moti-vatia este o sursa de activitate, asigurand conditiile actiunii si indeplinind si o anumita functie de directionare, este vorba mai mult despre modul in care stim sa actionam asupra afectivitatii si motivatiei co-pilului, adaptat stadiului de dezvoltare. Patrunzand mai adanc in aceasta sfera, observam ca dificultatile sco-lare au ca-uze foarte diferite (interne=biologice, psihologice; externe=conditiile oferite de familie, scoala, so-cietate) si pot imbraca forme extrem de variate . Dificultatile scolare marcheaza "momente de stagnare si de desfasurare necorespunzatoare a activitatii de cunoastere in procesul invatarii scolare."(Dictionar de pedagogie,1979,p.34) 1.2.PRINCIPALELE DIFICULTATI DE INVATARE Dificultatile de invatare pot fi legate de deficitul dezvoltarii intelectuale, lipsa unor aptitudini, dar adesea sunt simptomul unei inadaptari scolare sau efectul unei metodologii didactice care nu tine seama de individualitatea elevilor. Printre primele ordonari ale problemelor de invatare sunt evidentiate urmatoarele : - tulburarile sau deficientele intelectuale; - tulburarile senzoriale; - tulburarile motorii; - tulburarile perceptiv vizuale; - tulburarile perceptiv auditive; - instabilitatea comportamentala; - inhibitia de tip emotional; - tulburarile limbajului; - tulburarile psihomotricitatii; - deficite de atentie si concentrare; - hiperactivitatea; - impulsivitatea; - abstractia. Aceste manifestari ale difcultatlor de invatare se intalnesc si in diagnosticarea medicala a unor boli psihice ce necesita interventie de specialitate, dar care includ rolul foarte important al familiei si scolii. 1.3.DISCIPLINELE CARE CONTRIBUIE LA STUDIUL DIFICULTATILOR DE INVATARE SI LA INTERVENTIA SPECIALIZATA De la inceput trebuie mentionat faptul ca atat evaluarea, cat si interventia specializata in dificultatile de invatare sunt interdisciplinare si complexe. La fel cum studiul domeniului mentionat se gaseste la confluenta educatiei cu psihologia,cu medicina si logopedia,la fel cunoasterea si remedierea dificultatilor de invatare au ca punct de plecare o abordare de echipa. Perspectiva multidisciplinara este necesara datorita complexitatii problemelor de invatare si a cam-pului cercetat. Cat de complex este tratat acest domeniu si ce importanta are datorita interconexiunilor dintre dome-niile stiintei si practicii actuale este redat cel mai bine de modelul lui J.Lerner(Lerner J.,1986, apud Vrasmas E.,2007,p.45).El considera ca tulburarile de invatare sunt" un camp de studiu si aplicatie interdisciplinar" . Exista patru campuri largi care se implica in tulburarile de invatare:educatia,psihologia,limbajul si me-dicina.In adaugire,exista si alte profesii referitoare la beneficiarii interventiilor,continutul actiunii si la pro-fesionistii implicati.Din psihologie ramurile cele mai implicate sunt:psihologia scolara,neuropsihologia, psi-hologia clinica,psihologia educationala,psihologia dezvoltatii si cea cognitiva.Din domeniul educational studiul dificultatilor de invatare presupune:educatia obisnuita,educatia speciala,educarea citit -scrisului, educatia fizica si dezvoltarea curriculumului. Din medicina se antreneaza:pediatria, neurologia, oftalmo-logia, citologia, psihiatria, farmacologia, endocrinologia, nursingul. Din stiintele ce studiaza limbajul este vorba de: patologia vorbirii si limbajului, dezvoltarea limbajului ,lingvistica ,psiholingvistica. Alte profe-sii implicate in studiul tulburarilor de invatare se refera la: parinti, optometrie, audiologie, andrologie, servicii sociale ,terapie fizica, bio-chimie, consiliere si orientare, terapiile ocupationale, avocatura legala etc. Educatia isi aduce aportul atat in dezvoltarea domeniului,cat si in practica interventionala,prin metodele si tehnicile pe care le propune si le aplica. Psihologia intervine in domeniul cunoasterii dezvoltarii copilului,prin teoriile invatarii si abordarile psihologiei scolare. Logopedia intervine prin aceea ca majoritatea dificultatilor de invatare se refera la limbaj si la expresivitatea acestuia. Medicina intervine in cercetarea domeniului,dar si in practica interventiei,prin aportul medicilor de specialitati diferite si prin interventii cu suport medical. Toate aceste discipline intervin cu specialistii lor,care se adapteaza problematicii mentionate,dar si activitatilor si deciziilor in echipa,foarte importante in alegerea si rezolvarea adecvata a unei interventii integrate si complexe specifice dificultatilor de invatare. 2. PREZENTAREA CAZULUI 2.1.CARACTERISTICI GENERALE ,,...toata invatarea are o baza emotionala..." (Platon) Acest principiu al educatiei eficiente este de regula subestimat sau ignorat de scoala si de parinti. In special in cazul copiilor hiperactivi si cu deficit de atentie este foarte important sa intelegem modul in care creierul u-man asimileaza si se raporteaza la informatia noua. Emotiile rezulta din procesele cerebrale si sunt necesare a-daptarii si ordonarii comportamentului uman. Ele reprezinta cheia succesului in cazul copiilor hiperactivi sau cu deficit de atentie. Emotiile sunt reactii complexe descrise prin intermediul a trei componente majore: o sta-re mentala specifica, o schimbare fiziologica si impulsul de a actiona. Studiul de caz este considerat o metoda calitativa, folosit pentru descrierea unei situatii reale, concrete care implica personaje, intamplari, atitudini, opinii si comportamente, astfel incat sa creeze o problema ce se cere a fi diagnosticata, analizata si rezolvata. Este o metoda care se bazeaza pe cercetare si stimuleaza gandirea cri-tica prin analiza, intelegerea , diagnosticarea si rezolvarea unui ,,caz'', caracterul de unic, concret si particu-lar fiind evident.
Dumitriu, Gh., 2009, Note de curs, Bacau Kieran Egan, Stefan Popenici, ,,Educatia elevilor hiperactivi si cu deficit de atentie", Bucuresti, Editura Didactica Press, 2007 Vrasmas, E. ,(2007),Dificultatile de invatare in scoala-domeniu nou de studiu si aplicatie,Editura V&Integral,Bucuresti ***Dictionar de pedagogie,(1979),E.D.P.,Bucuresti ***w.w.w.logopedics.info/ADHD.php ***w.w.w.didactic.ro/referate
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
