Promovarea educației interculturale în mediul școlar

Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată în mediul şcolar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural, care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un efortdeuniversalizareauneiexperienţeiparticulare.Multiculturalitatea nu este un adversarul universalismului european, ci o altă formă a lui. Ceea ce unifică multiculturalismul cu universalismul european este voinţa comună de a plasa o cultură mai presus de puterea statului sau de interesele unui grup social.

Delimitari conceptuale

EDUCATIE-Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor itelectuale,morale si fizice a copiilor in special,a adultilor;

INTER-element de compunere cu sensul,,intre’’

CULTURAL-privitor la cultura,la totalitatea valorilor materiale si spirituale create de societatea omeneasca de-a lungul istoriei,totalitatea cunostintelor pe care le are cineva.

Educaţia interculturală - o nouă provocare

Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societăţilor şi vizează atât diferenţele care există între oameni ca individualităţi, cât şi cele între diverse grupuri. Existenţa unor identităţi multiple, a valorilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi a modului de relaţionare diferit dintre diverşi indivizi sau grupuri, impun cu necesitate abordarea educaţiei şi a societăţii din perspectivă interculturală. Aceasta reprezintǎ atât o nouă provocare cât şi o condiţie pentru realizarea coeziunii sociale care are la bazǎ cultivarea respectului reciproc şi a înţelegerii atât între indivizi cât şi între grupuri. Angajarea în interacţiuni interculturale este inevitabilă, si mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii cât şi al îmbogăţirii culturale. Fără o înţelegere mutuală, diferenţele pot genera conflicte, care în cazul în care nu sunt rezolvate pe o cale paşnică pot degenera în violarea drepturilor omului.

Definirea educaţiei interculturale

Educaţia interculturală propune o abordare pedagogica a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale (diferenţe culturale) sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta socială sau economica etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturală nu este o nouă stiinţa, nici o noua disciplină, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, în interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei, antropologiei, ştiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei.” (Cucoş, 2000). Educaţia interculturală se referă la teme ca “acceptare şi participare” “învăţarea convieţuirii – a învăţa să trăieşti împreună”, evitarea “stereotipiilor şi a prejudecăţilor” şi propune soluţii pentru promovarea valorilor democraţiei şi interculturalităţii /multiculturalităţii. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interculturală presupune învăţarea acestora atât în cadrul organizat (educaţia formală), cât şi în şi prin activităţi de educaţie non-formală şi informală.

Comunicarea şi importanţa dialogului intercultural

Comunicarea este o formă de comportament interuman care izvoreşte din nevoia de a ne relaţiona şi a interacţiona cu ceilalţi. Prin comunicare reuşim să ne înţelegem mai mult sau mai puţin eficient cu semenii. Comunicarea poate duce la relaţii de armonie, colaborare sau în mod contrar, la dispute sau conflicte atunci când actul comunicării este denaturat.