Raporturile elev-profesor sunt fundamentale, determinante chiar in aprecierea climatului psiho-moral al scolii, in realizarea telului sau formativ-modelator.
Un dascal cu har si pasiune in munca ramane un model demn de urmat, un stimul pentru elevi, atat in plan profesional, cat si ca personalitate umana, modelatoare de caractere prin insusi exemplul sau. O atitudine rece a dascalului poate produce inhibari cu urmari negative incalculabile. Se poate intampla ca, intr-o astfel de relatie, elevul sa nu fie capabil sa exprime cunostinte insusite la cel mai inalt nivel; sa nu poata sa lege cunostinte intre ele astfel ca din aceasta legatura sa apara intelesuri noi. O alta urmare poate fi aceea ca elevul se indeparteaza definitiv de ideea de invatatura; il poate face sa nu vina cu placere la scoala, sa nu mai gaseasca rostul acestui demers. Sunt numai cateva argumente in favoarea eliminarii definitive a unui astfel de comportament al dascalului.
Este necesara o schimbare a atitudinii fata de elevi, schimbare ce poate fi usor facuta daca se indeplineste conditia reducerii cantitatii de cunostinte si daca se pune mai mult accent pe conexiunile ce se fac intre cunostinte, pe aplicabilitatea lor si nu pe volumul lor urias. De asemenea, elevul nu trebuie sa se simta ca un soldat in fata superiorului sau ierarhic. El trebuie sa aiba curajul opiniei sale, sa aiba curajul sa emita judecati de valoare, sa-ti abordeze dascalul in orice problema scolara sau de viata care i se iveste. El poate primi acest curaj numai daca este luat in seama, numai daca problemei sale i se da atentia cuvenita. El trebuie sa fie ascultat, sa fie ajutat sa-si lamureasca problema si sa-i gaseasca cea mai buna solutie. Pentru a destinde relatia elev-dascal e nevoie de incredere, zambet si voie buna. Surasul caracterizeaza structural unele cadre didactice si acestea castiga echivoc sufletul copiilor. Explicatia acestui fenomen rezida in natura ludica pe care trebuie sa o dobandeasca activitatea umana.
Pentru copii jocul este un mod de a exista, de a fiinta. Gluma, hazul, inclusiv hazul de necaz, constituie un fel de a concepe mai robust lumea, de a depasi mai usor greutatile. Pentru elevi, gluma, zambetul, rasul si surasul, hazul si veselia sunt mai atragatoare si mai eficiente decat incruntarea, gravitatea si severitatea excesive. Buna dispozitie, ironia, umorul - specifice neamului nostru ca mod de descatusare a energiilor afective - se confirma a fi stilul pedagogic cel mai apreciat de elevi, cu consecinte benefice, pe cand proasta dispozitie, duritatea inhiba, blocheaza gandirea si imaginatia elevului.
Imbinarea surasului cu competenta profesionala, cu informarea la zi, cu autoritatea si prestigiul de dascal va face procesul de invatamant mai placut, mai umanizat. Sustinand ideea zambetului nu inseamna promovarea in nici un fel a deprecierii caracterului ordonat si serios al procesului instructiv-educativ. Orele de curs trebuie sa fie disciplinate, dar intr-o forma mult mai calda, apropiata, agreabila de ambele parti: elevi si dascali.
Profesorii sunt iubiti si preferati, respectati de elevi daca se apropie mai mult de ei, daca incearca sa le cunoasca problemele specifice varstei, framantarile si necazurile personale si de viata. Democratia comportamentului prin limbaj sau discutia de la egal la egal, departe de a scadea prestigiul dascalului, duce la cresterea lui si la inaltarea elevului la un nou standard de respect si disciplina, la o noua cota de autoexigenta.
Libertatea de opinie a elevilor chiar cu riscul de a gresi sau de a se opune dascalului, este o alta cale de descatusare a spiritelor acestora, este un exercitiu de creativitate ce trebuie stimulat cu consecventa. Nonconformismul nu inseamna indisciplina (desi unii elevi il reduc numai la aceasta), ci un alt fel de a gandi, de a concepe lucrurile; este o cale de creatie, de a impune ceva nou, original care depaseste vechiul mod de gandire, de solutionare a unei probleme.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
