Percepția culorilor

Fenomenele cromatice naturale, determinate de reflexia, refractia si dispersia luminii (curcubeul, rasaritul si apusul soarelui etc.) au influentat pregnant existenta omului, generand credinte, legende si dorinta de cunoastere.

Stralucirea mineralelor si gemelor colorate, policromia lumii vegetale si animale au fascinat omul, i-au generat setea de frumos, l-au investit cu capacitatea de a crea valori artistice si materiale, utilizand culoarea ca mijloc de exprimare. Materiale naturale albe (creta, marna, var), negre (carbune) sau galbene, oranj, rosii (ocru) amestecate cu lianti (cleiuri, rasini, ceruri, uleiuri, grasimi), utilizate de maestri anonimi ai artei rupestre, au produs imagini impresionante în pesterile de la Altamira, Lascaux sau Tassili.

Marturii despre culori si materiale colorate se gasesc în tablitele de lut ale asirienilor, papirusurile egiptene, scrierile lui Herodot, Dioscoride si Plinius cel Batran.

Marturii nu mai putin convingatoare pentru fascinatia culorii ofera ceramica, ornamentatia templelor, bisericilor si palatelor, mozaicurile etc.

În sculptura, vitralii, tapiterii, gravuri si miniaturi, în heraldica, manifestarile ludice si mass-media, simbolurile de imagine si culoare sunt frecvente si inevitabile.

Lumea moderna este inseparabila de culoare, care este prezenta în detaliile existentei cotidiene, de la obiectele deliberat colorate la arhitectura agrementata prin repere cromatice, de la ambianta parcurilor si strazilor la interioarele de lucru, în care tablourile aduc o raza de lumina în suflete.

Toate acestea au fost posibile datorita dezvoltarii sensibilitaii vizuale. Analizatorul vizual aduce 90-95% din totalul informatiei primite de creierul uman. Simtul vazului ne ofera informatii despre mediul care ne inconjoara mai aproape sau mai departe, identificand totodata obiectele. Aceasta identificare este fundamentala pentru vedere. Ea depinde de invatare si experiente trecute, informatiile fiind intim combinate la nivelul creierului cu propriile noastre amintiri. Deci vederea nu este instinctuala. Potentialul de a vedea si caracterele sale generalesunt inascute, dar aceasta sensibilitate trebuie completata prin experienta, utilizand informatii se de la alte simturi, in special cel olfactiv si tactil. O persoana care poarta ochelari ce inverseaza formarea imaginei pe retina realizeaza ca dupa un timp lucrurile incep sa capete aspect normal datorita procesari cerebrale, aceasta avand rolul principal in sensibilitatea vizuala.

Ochiul are rol in diferentierea conturului imaginii, a stralucirii obiectelor, a distantei dintre obiecte, a profunzimii campului vizual (vederea in spatiu este posibila doar pentru persoanele ce au ambii ochi), observarea miscarii obiectelor in campul vizual, in mentinerea echilibrului.

Ochiul este un detector de miscare, acesta fiind rolul sau principal cand a inceput sa evolueze in pre-Cambrian. La insecte se poate observa sensibilitatea are la miscare, aceasta ramand deoarece doar ceea ce misca prezinta interes pentru ele. Capacitatea de a percepe si diferentia culorile apare mai tarziu (este prezenta si la unle insecte pentru a diferentia culorile florilor – albinele). Evolutia diferita si totusi comuna a ochiului la artropode, cefalopode si mamifere demonstreaza importanta unui organ de simt pentru identificarea obiectelor si a intelegerea realtiei lor spatiala. Cele ami complexe organe de vaz pot fi observate la Copilia si Nautilus.

Cand observam obiecte statice ochii efectueaza o mica miscare repetitiva (sacade) prin care marginea obiectelor trece peste receptor. Daca o imagine ramane stabila pe retina curand se inegreste si dispare. Vasele de sange din fata retinei cu siguranta o umbresc dar fiind nemiscate nu le vedem deoarece orice stimulare constanta este ignorata.

Sensibilitatea vizuala are la baza capacitatea luminii de a excita receptorii specifici de la nivelul ochiului. Lumina este « acea portiune a razelor spectrale care este efectiv receptata de organul vizual al omului si a carei actiune determina senzatii specifice » (Mihai Golu). Din punct de vedere al fizicii lumina este o radiatie electromagnetica. Ochiul uman este sensibil la acea radiatie care are lungimea de unda (») cuprinsa intre 375-760 nm (spectrul vizibil). Descompunerea spectrului luminii solare printr-o prisma optica arata ca este formata din culorile : rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo, violet (experiment realizat de Newton 1666).Trecerea de la o culoare la alta nu se face brusc, ci treptat prin intermediul diverselor nuante.