Neuropsihologie - sinapsă

Extras din referat Cum descarc?

- Definitie:
Impulsurile nervoase sunt transmise de la un neuron la altul prin jonctiuni functionale interneuronale denumite sinapse. Deci sinapsa este regiunea de comunicare neuro-neuronala sau neuro-efectoare (muschi sau glande). La nivelul acestei portiuni exista diferentieri morfofunctionale ce determina excitatia sau inhibitia elementului postsinaptic, atunci cand neuronul presinaptic intra in activitate. Transmiterea impulsului nervos de la zona presinaptica la cea postsinaptica nu este o simpla saritura de potential de actiune, ci un proces mult mai complex, datorat faptului ca membrana postsinaptica este inescitabila electric.
In afara functiei sale in transmiterea excitatiei sau inhibitiei de la un neuron la altul, sinapsa este si o zona de comunicare intercelular prin care o celula isi exercita influentele trofice asupra celeilalte.
Sherrington in 1897 a denumit acest loc de contact intre doi neuroni sinapsa. Ramon y Cajal la inceputul secolului a adus argumente morfologice si experimentale pentru intreruperea continuitatii sistem nervos la nivelul jonctiunii interneuronale. Otto Loewi in 1921, a dovedit pentru prima data existenta mediatorilor chimici responsabili de transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapsei. In anul 1954 G.E. Palade a studiat ultrastructura sinaptica cu ajutorul microscopului electronic lamurind definitiv elementele ultrastructurale ale sinapsei.
- Clasificarea sinapselor
Din punct de vedere al modalitatii de transmitere a impulsului nervos, sinapsele se clasifica in:
- sinapse chimice, la care efectul asupra zonei postsinaptice se exercita prin producerea unei neurosecretii de catre zona presinaptica. Aceste sinapse predomina la mamifere si la om.
- sinapse electrice, asemanatoare morfologic cu cele chimice, dar la nivelul lor transmiterea impulsului nervos presinaptic asupra zonei postsinaptice se face printr-un curent de actiune. In general, aceste sinapse au spatiu mai ingust decat primele (aproximativ 2 nm) fata de 20-30 nm cat au sinapsele chimice. Sinapsele electrice se descriu mai ales la nevertebrate iar la om sunt discutabile. Ele formeaza jonctiuni lacunare sau "gap junctions", care se caracterizeaza prin existenta unor punti de joasa rezistenta ionica, prin care ionii trec usor dintr-o celula in alta. La mamifere, ele au fost descrise doar in sinapsele din nucleul vestibular.
Din punct de vedere al naturii neurotransmitatorului chimic s-au descris sinapse colinergice (acetilcolina), adrenergice (noradrenalina), dopaminergice (DOPA-mina), serotoninergice, gabaergice etc.
Din punct de vedere functional se deosebesc sinapse excitatorii sau inhibitorii.
Din punct de vedere structural (ultrastructural) s-au descris trei tipuri de sinapse:
- tipul I, sinapse axo-dendritice, excitatorii cu o fanta sinaptica mai lunga 30 nm, cu o membrana presinaptica ingrosata si vezicule presinaptice sferice.
- tipul II, sinapse axo-somatice cu o fanta sinaptica mai ingusta (20 nm) cu o membrana presinaptica mai subtire, veziculele sinaptice sunt turtite sau alungite.
- tipul III de sinapse sunt cele cu spatiu sinaptic ingustat de 2 nm. Din acest tip fac parte sinapsele electrice.
Se descriu apoi in afara de sinapsele axo-dendritice si axo-somatice, sinapse axo-axonice, dendro-dendritice, somato-somatice si chiar dendro-somatice. Examinarile ultrastructurale au relevat existenta unor variate tipuri de sinapse la nivelul SNC si periferic. Un neuron poate primi fibre presinaptice de la multi alti neuroni prin convergenta si la randul sau poate trimite fibre la mai multi neuroni prin divergenta. Foarte rar se intalnesc neuroni in raport de 1 la 1. Cele mai multe legaturi sinaptice sunt de ordinul sutelor sau mai frecvent de ordinul miilor. Aceste rapoarte determina securitatea sinaptica in interiorul sistemului nervos. Neuroplasticitatea structurala manifestata din viata embrionara se mentine asa cum am vazut si in perioada adulta.
- Neuroplasticitatea sinaptica
Sinapsele nu sunt formatiuni statice, rigide, ci prezinta o mare plasticitate, care consta in capacitatea de a-si modifica permanent functionalitatea, de a fi inlocuite, de a spori sau de a se reduce ca numar in functie de statusul functional. Aceasta plasticitate apare mai pregnant in cursul dezvoltarii organismului, dar ea este prezenta si la adult. Aceasta proprietate are rolul de primenire necesara in anumite conditii. Lezarea sau distrugerea sinapsei, duce la refacerea acesteia in aproximativ 60 de zile. Primenirea la adult este un proces de remodelare functionala. Aceasta inlocuire si remodelare functionala la adult se petrece in cca. 35-40 de zile. Acest proces se realizeaza atat datorita uzurii functionale, care in cazul sinapselor se realizeaza relativ rapid din cauza suprasolicitarilor, cat si adaptarea permanenta a acestora la solicitarile mereu crescande. S-a constatat ca sporirea complexitatii mediului ambiant duce la cresterea cu peste 10% a numarului crestelor sau sporilor dendritici. Se pot evidentia trei directii sub care putem privii plasticitatea sinapselor: 1) in ceea ce priveste calitatea si cantitatea eliberarii mesagerilor chimici; 2) calitatea si numarul receptorilor postsinaptici si 3) modificarea dimensiunilor fantei sinaptice. Plasticitatea secretorie este accentuata prin eliberarea unor mesageri principali sau secundari (neurotransmitatori, cotransmitatori si neuromodulatori). Neuronul isi poate schimba chiar profilul secretor, transformandu-se din excitator in inhibitor si invers. Receptorii postsinaptici pot creste ca numar sau chiar suprafata postsinaptica poate creste prin sporirea spinilor dendritici. Ca urmare unei solicitari dimensiunea spatiului sinaptic se poate modifica si el in functie de ritmul sau durata transmiterii sinaptice.
- Structura sinapsei
Microscopia electronica a aratat ca axonul presinaptic se termina la locul de contact cu neuronul postsinaptic printr-o portiune largita de 0,5-2 um, denumita din cauza formei sale buton sinaptic sau buton terminal. Partea mai ingrosata a butonului terminal alcatuieste zona sau membrana presinaptica. In apropierea butonului sinaptic, fibra nervoasa axonala isi pierde teaca de mielina. In interiorul butonului exista numeroase organite celulare reprezentate mai ales de mitocondri (mai numeroase decat intr-un volum similar de citoplasma celulara). Sunt in medie 10.000 de vezicule cu diametrul de 30-60 nm, mai numeroase in apropierea spatiului sinaptic. Veziculele se aglomereaza in anumite puncte ale membranei presinaptice, iar in dreptul veziculelor membrana devine mai opaca. Veziculele contin stocate mici pachete moleculare (numite cuante) cu transmitatori chimici responsabili pentru transmiterea sinaptica. Morfologia veziculelor variaza in functie de neurotransmitatorul pe care-l contine. Asa de exemplu, veziculele din sinapsele adrenergice si cele dopaminergice apar de diametru mai mare, granulare si dense in centrul lor, pe cand veziculele colinergice, glutamatergice si gabaergice apar de diametru mai mic si clare. Veziculele din sinapsele inhibitorii din cortexul cerebral apar turtite sau alungite in timp ce in sinapsele excitatorii apar rotunde. Veziculele reprezinta componentul cel mai important cantitativ, cel mai constant si specific al terminatiilor sinaptice.
Desi cantitatea si asezarea veziculelor variaza in diferite sinapse intotdeauna se poate observa o stransa asociere a lor cu membrana presinaptica. Veziculele ar avea rolul sa stocheze mediatorii chimici sinaptici sintetizati in zona pericarionului si transportati prin microtubuli in butoni terminali. Din ele se elibereaza apoi substanta mediatoare.

Fisiere in arhiva (1):

 Neuropsihologie - Sinapsa.doc