Motivația - Modelul lui Alderfer

Ca definitii ale motivatiei, in general sunt acceptate cele care releva caracterul ei de element intern declansator al actiunii, acel ansamblu de factori dinamici care determina conduita unui individ si care constituie structura lui motivationala

Motivatia este o stare interioara, o dorinta puternica, o forta ce pune in miscare un individ in vederea atingerii unui anumit obiectiv. Procesul instinctiv si rational care apare la un individ atunci cand cauta sa satisfaca anumite nevoi si dorinte. Intr-un sens mai larg, motivatia inglobeaza nevoi, interese, intentii, tendinte, idealuri, care stau la baza conditiei umane si care sustin realizarea anumitor actiuni, fapte, atitudini.

Intr-o organizatie, managerii trebuie sa cunoasca ce determina comportamentul oamenilor, telul si personalitatea lor. Foarte important este ca managerul sa aiba in vedere felul in care oamenii din organizatie se comporta realmente si nu felul in care ar dori el sa se comporte.

Motivatia joaca un rol foarte important in calea atingerii performantei. Performanta intr-o organizatie poate fi exprimata ca produs al motivatiei, abilitatilor si al rolului individului in organizatie. (Motivarea cu succes a angajatilor se bazeaza mai mult pe o filozofie manageriala decat pe aplicarea unei tehnici date. Un manager de succes creeaza un climat in care salariatii pot aplica ei insisi vointa de a creste productivitatea si performantele lor.)

Teoria ERG Alderfer

Teoria trebuintelor umane a constituit o baza de dezvoltare a altor teorii si modele motivationale, dintre care si teoria ERG a lui Alderfer.

in figura 1, sunt prezentate cele trei nevoi din modelul ERG dezvoltat de Alderfer in 1969: nevoile existentiale (E), relationale (R) si dezvoltare (G - growth), precum si corespondenta cu ierarhia lui Maslow.

Nevoile de existenta (E): privesc sustinerea existentei umane, supravietuirea. Sunt incluse in acest nivel, nevoile materiale, de siguranta si fiziologice, satisfacute prin hrana, aer, apa, locuinta, conditii de munca decente, securitatea muncii, salariu adecvat.

Nevoile de relatii (R): privesc legaturile cu mediul social. Prin ele se urmaresc obtinerea dragostei, apartenentei si afilierii la grup, stima. Aceste nevoi sunt satisfacute prin relatii interpersonale, ele implicand relatiile informale si formale cu colegii, prietenii, sefii si subordonatii.

Nevoile de dezvoltare (G): se refera la amplificarea potentialului individual , se refera la nevoile oamenilor de crestere, dezvoltare, implinirea potentialului creativ, si cuprind autoaprecierea si autoactualizarea. Sunt satisfacute prin creativitate in munca sau cu contributii productive deosebite.

Modelul ERG difera de cel a lui Maslow, fiind mai flexibil acesta considerand ca mai multe nevoi pot fi simultan active, cerand satisfacerea lor. De asemenea, deplasarea intre diferitele niveluri este posibila in ambele sensuri, adica, daca o nevoie de la un nivel mai inalt nu este satisfacuta atunci poate deveni mai importanta si una de la baza. De exemplu, in cadrul organizational, daca un angajat nu reuseste sa-si satisfaca nevoile de dezvoltare prin asumarea de noi responsabilitati atunci el poate raspunde prin pretentii salariale mai mari pentru a-si satisface nevoile existentiale.

La fel ca si Maslow, Alderfer si-a bazat teoria ERG pe trei aspecte