Motivația

Mereu ne punem intrebari si cautam explicatii pentru actiunile noastre sau ale semenilor.De ce invatam sau de ce nu invatam? De ce decidem sa mergem la un film, desi avem de pregatit o lucrare scrisa pentru a doua zi? De ce prietenul meu nu a venit la intalnire? Omul desfasoara multe activitati: mananca, se joaca, invata, colectioneaza lucrari de arta, isi agreseaza semenii, ii ajuta, etc. O trasatura comuna acestor activitati si raspunsuri ale intrebarilor este motivatia.Orice act de conduita este motivat, chiar daca uneori nu ne dam seama de ce facem o actiune sau alta.Cauzele declansatoare sunt multiple si nu se pot reduce la stimulii externi. Activitatea, reactiile sunt declansate si de cauze interne; ansamblul lor a fost numit motivatie de la latinescul motivus (care pune in miscare). Pentru unii psihologi, motivul este numele generic al oricarei componente a motivatiei fiind definit ca fenomen psihic ce declanseaza, directioneaza si sustine energetic activitatea.

In psihologie au existat doua tendinte opuse tendinta internalist-determinista si tendinta externalist-determinista. Prima, sustinuta de reprezentantii teoriei voluntariste (a liberului arbitru) si a teoriei freudiene, afirma caracterul exclusiv intrinsec al determinismului comportamentului uman, prin comenzile vointei sau presiunile inconstientului, ignorand rolul factorilor externi; cea de-a doua, sustinuta de reprezentantii scolii reflexologice si behavioriste, dimpotriva , afirma caracterul de simplu receptor , de robot al omului, care nu face altceva decat sa raspunda mecanic la actiunile factorilor externi.

Conceptul de motivatie ne permite sa depasim aceste interpretari unilaterale, absolutinzante. Corect inteles, el exprima, pe de o parte, sursa activismului intern si independenta comportamenutlui de influente ale stimulilor externi, daca ne e foame, nu stam cu mainile incrucisate asteptand sa ne cada hrana in gura, ci pornim activ in cautarea si procurarea ei(comportament declansat de un stimul intern; pe de alta parte, acest concept exprima si dependenta omului de factor extern, pe seama carora se poate realiza satisfacerea nevoilor si trebuintelor proprii. Absenta sau deficitul de substanta, energie si informatie din mediul extern este factorul care activeaza si declanseaza stare de neliniste, de necesitate in plan intern. Astfel ca principiul de pe pozitia caruia trebuie sa interpretam natural si locul motivatiei in sitemul psihic uman trebuie sa fie cel al interactiunii circulare subiect-mediu.

Mihai Golu da definitia motivatiei ca fiind acea componenta psihica prin care se reflecta si se semnalizeaza starile de necesitate, innascute si dobandite, primare si secundare, ale subiectului si care selecteaza si activeaza comportamente adecvate de satisfacere.

Al. Rosca defineste motivatia ca totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constientizate sau neconstientizate,simple trebuinte fiziologice sau idealuri abstracte

Pentru descrierea motivatiei s-au utilizat in psihologie metafore construite pe baza unor notiuni imprumutate din fizica.

Motivatia actioneaza ca un camp de forte (Kurt Lewin) in care se afla atat subiectul cat si obiectele, persoanele, activitatile. Pentru a caracteriza o componenta a motivatiei s-a folosit conceptul de vector care poseda in fizica: marime, directie si sens. Analog vectorilor fizici, vectorii-motivatiei sunt caracterizati prin intensitate, directie si sens, proprietati care pot fi masurate prin anumite metode psihologice. Directia si sensul unui vector exprima atractia, aproprierea sau evitarea sau respingerea. Intensitatea lui, se regaseste in forta de apropiere sau respingere. Intre motivatiile active la un moment dat, ca si intre fortele fizice, pot exista relatii diverse, dar mult mai complexe.

- Al. Rosca, ,,Psihologie generala",1976, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti

- Golu, Mihai - Bazele psihologiei generale;2002, Ed. Universitara ,

Bucuresti

- Cosmovici, Andrei - Psihologie generala; Ed. Polirom, Iasi, 1996