Motivația

~Introducere~

Motivatia se inscrie in functia de relatie a comportamentului:datorita ei trebuintele se transforma in scopuri,planuri si proiecte:subiectul cauta in mod activ forme de interactiune in asa fel incat anumite relatii cu anumite obiecte sunt necesare sau indispensabile functionarii.Psihologul studiaza variabilele situatiei in cadrul retelei de relatii,deoarece complexitatea trebuintelor se judeca dupa cea a activitatii:aceasta din urma trezeste trebuintele latente.

Dezvoltarea motivatiei presupune:

1)canalizarea trebuintelor(invatare);

2)elaborarea cognitiva(scopuri si proiecte);

3)motivatia instrumentala(mijloace si obective);

4)personalizarea(autonomie functionala).

Cercetarile experimentale asupra motivatiei sugereaza necesitatea de a intelege relatiile neurobiologice intre motive sau cauze si demararea si expresia motrica a comportamentului.Au fost distinse motivatii primare,esentiale pentru supravietuirea individului si a speciei, si motivatii secundare avand o relatie indirecta si dobandita cu o motivatie primara.Aceste motive,scopuri sau recompense primare si secundare sunt asociate conform unor mecanisme neurobiologice inca insuficient cunoscute.se isting motivatii apetitive sau consumatorii si aversive sau de evitare.Foamea si setea,pe de o parte,sunt exemple de motivatii sau trebuinte.Desi conceptul de motivatie este central in neurobilogia comportamentelor si in ciuda lucrarilor considerabile pe care le-a suscitat,trebuie sa ne intrebam daca acest termen este tautologic sau daca nu tine de rationamente circulare si in cele din urma cu utilitate practica redusa.

Intr-o acceptiune larga,termenul motivatie este inglobat in cel de dorinte si credinte,determinatii tranzitorii si reversibili,fara indoiala maia decvati cercetarii umane.

In neurostiinta si in psihologia experimentala,a fost adesea acceptata ideea ca intensitatea raspunsuluoi dat pentru a obtine scopul sau recompensa reprezenta o masura a motivatiei.Notiunile de intarire si de recompensa se refera la un context de invatare in cursul caruia subiectul va face experienta unei intariri pozitive daca rezultatul comportamentului sau are corespondente cu ceea ce dorea el,si invers pentru o intarire negativa.

~Definitie si caracterizare generala~

Intr-o acceptiune mai restransa si stiintifica,prin motivatie intelegem o forma specifica de reflectare prin care se semnaleaza mecanismele de comanda-control ale sistemului personalitatii,o osscilatie de la starea initiala de echilibru,un deficit energetico-informational sau o necesitate ce trebuie satisfacuta.

Motivatia transforma fiinta umana dintr-un simplu receptacul al influentelor externe,in subiect activ si selectiv,cu un determinism intern propriu in alegerea si declansarea actiunilor si comportamentelor.

Posedand o structura motivationala proprie,omul se va pune intr-o dubla relatie fata de mediul extern:una de independenta,constand in capacitatea lui de a actiona pe cont propriu,in absenta unor stimuli sau solicitari externe;cealalta,de dependenta,constand in capacitatea de satisfacere a starilor de necesitate pe bazaschimburilor substantiale,energetice si informationale cu mediul ambiant.De aici rezulta caracterul interactionist complex al comportamentului si activitatii mane.Orice stimul extern isi atinge efectul numai prin filtrarea si interpretarea lui in planul intern al personalitatii;la randul sau,orice mobil sau motiv intern determina actul comportamental specific prin raportarea la particularitatile situatiei externe:satisfacerea unei stari de motivatie nu se poate face prin orice fel de obiect,ci numai printr-unul specific,care are anumite insusiri si valente.

In calitate de componenta a sistemlui psihic uman,motivatia se evidentiaza si se individualizeaza printr-o latura informationala,de continut si printr-una dinamica.

Latura de continut este data de natura calitativa,modala a semnalelor pe care le antreneaza starea interna de necesitate data:de foame,de sete,de miscare,de distractie etc.Aceste semnale exprima existenta unei legaturi selective a subiectului cu anumite obiecte si activitati si ele asigura desprinderea si individualizarea pe fondul motivational general a unui anumit motiv.In plan subiectiv,atunci cand se diferentiaza si se constientizeaza,aceste semnale,si, implicit,latura de continut a motivatiei se concretizeaza in forma unor senzatii sau a dorintelor.

Latura dinamica este data de incarcatura energetica a semnalelor respective si de raportul tensiune-destindere care se stabileste la nivelul profilului general de stare al sistemului personalitatii.In plan subiectiv,e se exprima prin intermediul unor tairi emotionale(incordare,tensiune,disconfort,insatisfactie).

Pe traiectoria unui motivational,se evidentiaza o succesiune de tipuri de semnale informationale,fiecare avand o functie specifica,si anume:semnale de sensibilizare,semnale de discriminare-edificare,semnale de selectare,semnale de operare si semnale de validare.

Semnalele de sensibilizare sunt generate de oscilatiile si deficitele ce incep sa se produca la nivelul unui subsistem sau altul al personalitatii.Neurofiziologic,ele iau nastere la nivelul formatiunii reticulate diencefalice si al structurilor plurimodale ale scoartei cerebrale,unde exista posibilitatea compararii directe a parametrilor de stare ai diferitelor subansamble functional-biologice si psihice.Pentru a produce activarea care sa poata individualiza motivul,semnalele respective trebuie sa aiba o intensitate mai mare sau cel putin egala cu valoarea pragului ce caracterizeaza traseul dat.

Semnalele de edificare se formeaza pe baza celor de sensibilizare si codifica natura starii de necesitate.Ele se concretizeaza in senzatie sau dorinta.In cazul in care motivul nu este constientizat,semnalele de edificare determina o activare difuza,automata a unor mecanisme de executie,rezultand un comportament de tip impulsiv,pe care subiectul nu si-l poate justifica.

Semnalele de selectare realizeaza compararea continutlui semnalelor de edificare cu modelele informationale stocate ale obiectelor ce poeda proprietati de natura sa asigure satisfacerea starii de necesitate.Rezultatul final al acestei operatii va fi stabilirea si formularea scopului,ca legatura directionala a dorintei cu obiectul.Refularea sau respingerea repetata si neconditionata a tendintelor si impulsurilor spre actiunea de satisfacere determina blocarea tocmai a semnalelor de selectare.Dorinta ca atare nu dispare,dar ramane lipsita de suportul ei obiectual specific.Aceasta ii confera un caracter de focar tensional,ce poate genera,in anumite circumstante tulburari nevrotice.

Semanlele de operare se declanseaza dupa ce a fost stabilit scopul.Si ele indeplinesc un dublu rol:a)de punere in functiune a mecanismelor de executie pentru atingerea propriu-zisa a scopului si b)de alegere a programelor adecvate de actiune,adica de articulare a comportamentului de satisfacere a starii respective de necesitate.perturbarea sau blocarea fluxului semnalelor operative franeaza sau fac imposibila realizarea actiunii pe care o reclama motivul dat,acesta ramanand in faza intentionala.Starea respectiva era legata in psihologia traditionala de lipsa de vointa,calificata ca abulie.

Semnalele de validare actioneaza ca informatie de control si evaluare.Ele se nterpun intre starea de necesitate si efectul comportamentului de satisfacere.Momentul emiterii lor corespunde cu momentul declansarii procesului de satisfacere a motivului su de atingere a scopului.Pe masura satisfacerii otivului,semnalele de validare diminueaza intensitatea semnalelor operative si inlocuiesc starea initiala dee necesitate si tensiune cu cea de satisfactie,saturatie,buna dispozitie,echilibru.