Monografia școlii Perieți

Comuna Perieti, din judetul Olt se afla asezata in partea de sud-est fata de centrul judetului, orasul Slatina, la o distanta de, aproximativ 20 km de acesta. Comuna dateaza pe aceste meleaguri inca din anii 1840-1850. Pana la aceasta data, comuna a fost asezata pe o alta vale, spre est, la o distanta de 2 km, care si astazi poarta numele de Valea cu casele, sau Valea caselor. Vechea asezare a fost parasita din cauza lipsei de apa si a vaii, care era prea stramta pentru o asezare omeneasca si expusa deselor inundatii.

Locul unde este asezata comuna in prezent corespunde, din toate punctele de vedere, intrucat valea este mai larga iar, in partea de vest curge paraul Iminog. Pamantul este fertil, asigurand productii agricole bune pentru locuitorii comunei. In preajma anului 1938 comuna avea circa 350 de familii, iar ocupatia de baza a locuitorilor era agricultura. Ei lucrau pe mosiile boierilor care ocupau aproape intreg teritoriul comunei. Datorita lipsei de pamant, pentru care luptasera si taranii din comuna Perieti, 90% din numarul locuitorilor erau dismasii mosierilor. Datorita vietii grele, lipsita de mijloace de existenta, mortalitatea infantila ajunsese la 25% din totalul celor nou-nascuti. Doctorii satelor, in acele vremuri, erau babele, care prin vrajitoriile lor, nu faceau altceva decat sa duca pe om spre mormant.

In domeniul invatamantului si culturii se poate spune ca nu exista nici cea mai mica preocupare pentru cuprinderea copiilor de varsta scolara in clasele I-IV, ceea ce facea ca numarul analfabetilor sa creasca in fiecare an.

Anul 1938 si anii urmatori, pana in 1945, au fost anii care au dat cel mai mare numar de nestiutori de carte. ISTORICUL. Scoala a luat fiinta, dupa spusele batranilor din sat, cam pe la 1850. Primul invatator nu se stie precis cine a fost. Se zice ca ar fi fost un cantaret din Priseaca, numit Prisacaru, fost si logofat. Cam din anul 1865, a indeplinit functia de invatator Anton Dinu, pana la anul 1870, dupa care i-a luat locul Marin Vasile Radoi, candidatul, cum i se zicea in acele vremuri, probabil pentru ca invatase ceva carte la scoala de candidati, la Slatina, la scoala Ionascu. Pe la anul 1885 s-a daramat localul de scoala iar copiii se duceau sa invete la scoala din satul vecin Mierlesti, la invatatorul Dumitru Magureanu, pana in anul 1887, cand s-a construit un alt local si a venit ca invatator Gheorghe Stanescu, din Alunis, invatator cu diploma care a stat pana in 1890. In acest timp, numarul elevilor nu trecea de 15-20. Din anul 1890, a veni ca invatator Florea Draghicescu, din localitate, absolvent al Scolii Normale din Campulung, care a functionat pana la iesirea la pensie, in anul 1918. Toate aceste date sunt luate din insemnarile doamnei invatatoare Virginia Toma, care la randul ei le-a cules de la batranii din sat, majoritatea de la mos Codita Antonescu, fiul lui Anton Dinu, primul invatator, intrucat in arhiva scolii din acea vreme nu s-au gasit documente decat din anul 1918, cele anterioare fiind distruse in ...