Leziuni ale Cerebelului

Cerebelul se dezvolta filogenetic relativ tarziu, fiind individualizat prima oara la reptile, dar avand abia la om o structura strict delimitata topografic si anatomic. Este situat inapoia bulbului si puntii, in partea postero – inferioara a cutiei craniene, dedesubtul lobilor occipitali ai creierului mare. Are in structura componente mai vechi si mai noi pe scara filogenetica, intre care nu sunt limite clare, dar care pot indreptati o delimitare aproximativa in trei parti:

- Partea intai – arhicerebelul, constituit din lobul floculonodular, care este structura cea mai veche si cea mai mica, conectata cu nucleii vestibulari, avand rol in mentinerea echilibrului. Lezarea sa duce la pierderea echilibrului.

- Partea a doua – paleocerebelul, alcatuit din lobul central si lobul patrulater anterior; primeste aferente de la maduva spinarii si trunchiul cerebral si trimite eferente la nucleii cerebelosi, la nucleul rosu din trunchi, la substanta reticulata si la maduva spinarii. Are rol in reglarea tonusului muscular, extirparea sa determinand tulburari de mers- ataxia.

- Partea a treia – neocerebelul, este portiunea cea mai mare si cea mai noua, alcatuita din lobul patrulater posterior, lobul semilunar inferior si superior, lobul gracilis si lobul biventer, care au conexiuni multiple cu scoarta cerebrala. Participa la reglarea miscarilor fine comandate de scoarta, diminuand sau intarind comenzile acesteia si amortizand activitatea diferitelor grupe musculare.

Cerebelul constituie, in intregime, un centru superior integrativ important, fiind intercalat intre zona receptoare si cea motorie. In mod clasic, cerebelul este implicat in coordonarea activitatii motorii, in controlul tonusului muscular si in mecanismele care influenteaza echilibrul. Aceasta inseamna ca semnul patologic caracteristic leziunii cerebeloase consta in perturbarea miscarilor secventiale complexe si in descompunerea miscarilor. Fiecare miscare are la baza actiunea coordonata a unor grupe musculare, unele grupe declanseaza miscarea, in timp ce grupele opuse se relaxeaza, pentru a o facilita.

Cerebelul are rolul de a regla tonusul muscular, de a pastra echilibrul si de a regla si coordona miscarile acestor grupe musculare opuse, contribuind in felul acesta la executarea miscarilor precise, la coordonarea mersului si a miscarilor voluntare. Mai are, insa, si o functie generala, legata de performantele motorii si de cele cognitive, in timp, prin controlul cerebral de programare a timpului motor (timpul de executie a unei miscari).

Astfel, se poate spune ca cerebelul are un rol important in planificarea miscarilor, in invatarea motorie, in controlul timpului de miscare si in calculul traiectoriei miscarilor; un al doilea rol important este cel cognitiv, legat de participarea la activitatile cognitive legate de limbaj si, secundar, in procesarea emotiilor si in modularea acestora.

Printre cele mai importante semne de afectare cerebeloasa se numara:

- Atonia si hipertonia – diminuarea rezistentei la miscari pasive, intarzierea raspunsului efector al miscarilor rapide, precum si imposibilitatea opririi rapide a miscarii, ceea ce determina producerea asa-numitelor efecte pendulare;

- Ataxia – intarzierea declansarii miscarii, erori in efectuarea miscarii, ceea ce se mai numeste disimetrie si erori ce privesc rata si regularitatea miscarilor, adica decompensarea temporo – spatiala a miscarii. Acest deficit se refera la imposibilitatea efectuarii unor miscari alternative rapide si ritmice reprezentate prin disdiadocochinezie.

- Tremorul intentional – o tremuratura fina la intentia de miscare, care devine mai marcanta la terminarea miscarii;

- Disfunctiile in mentinerea ortostatismului (pozitiei verticale);

- Tulburarile in articularea vorbirii (dizartrie) – vorbire sacadata si uneori exploziva;

- Tulburari de mers – mersul cerebelos este leganat, cu baza larga de sustinere si este tipic in degenerarea cerebeloasa la alcoolici.

Leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze in timp, prin neaccentuarea leziunii, ceea ce sugereaza faptul ca, in special la persoanele tinere, functiile cerebeloase pot fi si deseori sunt preluate de alte formatuni ale creierului, ceea ce inseamna ca, desi aceste leziuni nu pot fi tratate medicamentos, ci doar stopate, ele pot suferi un proces de vindecare intr-un timp mai lung sau mai scurt, in functie de starea functionala a intregului organism.