Istoria psihologiei

Inainte de a deveni o stiinta autonoma, psihologia a facut parte integranta din filosofie, activitatea psihica fiind obiect al acesteia. Constituirea psihologiei ca stiinta independenta, cu caracter experimental, a fost pregatita, pe de o parte, de filosofia empirista iar pe de alta parte, de succesele obtinute de stiintele naturii - indeosebi de fizica si fiziologie, prin utilizarea experimentului ca metoda de cercetare, fapt care a influentat introducerea experimentului si in cercetarea fenomenelor psihice.

In Romania psihologia incepe sa se constituie ca disciplina independenta , cu caracter experimental, la putin timp dupa ce ea incepe sa se dezvolte ca stiinta experimentala pe plan mondial. Pionierii psihologiei experimentale din Romania ( E. Gruber, C. Radulescu-Motru, F. Stefanescu-Goanga) isi fac ucenicia in primul laborator de psihologie experimentala , al lui W. Wundt, infiintat in 1879 la Leipzig. Din pacate, Eduard Gruber, fondatorul primului laborator de psihologie experimentala din tara noastra (la Iasi,1893), se stinge din viata in 1896, la numai 35 de ani, regretat, printre multi altii, si de Dimitrie Anghel si St. O. Iosif. Ca sa devina stiintifica, psihologia s-a dezvoltat initial ca o '' stiinta naturala'', pe modelul biologiei sau fiziologiei, devenind experimentala, apoi si-a largit campul de activitate spre cele mai variate aplicatii, devenind, pe langa o stiinta teoretica, si o stiinta aplicata, chiar o psihotehnica. La noi etapa aceasta n-a fost atinsa plenar decat intre cele doua razboaie mondiale, deci dupa Unirea din 1918.

Dupa primul razboi mondial, in pofida conditiilor grele create ca urmare a acestuia si apoi ale crizei economice prin care a trecut tara noastra, activitatea stiintifica este reluata in cele doua universitati din Bucuresti si Iasi, la care se adauga noul si puternicul centru universitar de la Cluj. Psihologia romaneasca cunoaste acum un avant deosebit, datorita dezvoltarii celor trei centre de cercetare de pe langa catedrele de psihologie ale celor trei universitati. La Bucuresti, C. Radulescu-Motru infiinteaza Laboratorul de psihologie experimentala (la 1906), cu conditii vitrege de dezvoltare, in timpul razboiului, mare parte din aparatura cu care a fost inzestrat fiind distrusa. Imediat dupa razboi, C. Radulescu-Motru intervine in repetate randuri pentru obtinerea fondurilor necesare pentru refacerea laboratorului; interventiile sale se soldeaza cu promisiuni care nu sunt respectate decat in parte si cu mare intarziere. Laboratorul nu devine unitate de cercetari stiintifice originale, decat dupa 1929, cand au intrat in serviciul lui oameni ca I.M. Nestor, G. Zapan, G. C.Bontila, C. Georgiade, C. Zahirnic, care au fost intradevar experimentalisti, adica psihologi de laborator, axati predominant pe genul acesta de cercetari. Cartea lui C. Radulescu-Motru, "Curs de psihologie" (aparuta in 1923, editia a II-a 1929), este- dupa marturisirea autorului- "rezumatul cursului de psihologie" tinut in anii precedenti la Universitatea din Bucuresti; cartea isi propune sa fie o carte cu caracter strict stiintific, care nu este scrisa "in sprijinul unui sistem filozofic, sau al vreunei conceptii sociale", o carte care vrea "sa lase celui ce citeste, libertatea sa-si formeze singur o parere in problemele discutabile", o carte care, chiar atunci cand nu da "raspuns la anumite intrebari", il pregateste pe cititor "sa aiba o intelegere matura pentru a judeca si primi din alta parte raspunsurile pe care le cauta".

1. Bejat, M., Geneza psihologiei ca stiinta experimentala in Romania, Editura didactica si pedagogica , 1972.

2.Ralea, M., Botez, C.,Istoria psihologiei, Editura Academiei ,Bucuresti, 1958

3.Rosca, Al.,Bejat, M., Istoria stiintelor in Romania.Psihologia, Editura Academiei, Bucuresti, 1976.

4.Rosca, Al.(coordonator), Psihologie generala, editia a II-a, Editura didactica si pedagogica, 1976.