Învățarea Școlară

Elemente de teoria generala a invatarii umane

Conceptul de invatare

Definitie

Procese intime

Continut (Ce se invata)

Tipuri de invatare

Teorii si mecanisme ale invatarii

Factori de personalitate care influenteaza invatarea (Factorii subiectivi=interni ai i.)

Invatarea de tip scolar

Situatia invatarii (Ce si Cum invata elevul)

Invatarea senzorio-motorie

Invatarea cognitiva

Invatarea afectiv-motivationala

Fenomene consecutive invatarii

Facilitarea (reminiscenta, somnul, transferul)

Frinarea (retroactiva, proactiva)

Uitarea (mecanism fiziologic; curbe ale uitarii)

Optimizarea invatarii

Optimizarea de catre subiectul care invata (Ghid practic pentru elevi)

Optimizarea de catre factorii care sprijina invatarea (Ghid practic pentru profesor si familie).

Bibliografie

- D. AUSUBEL si F. ROBINSON (1981). Invatarea in scoala. O introducere in psihologia pedagogica, Bucuresti, EDP, 797 p. (trad.).

- E. R. Hilgard & G. H. BOWER (1974). Teorii ale invatarii, Bucuresti, E.D.P. (trad.).

- I. RADU (1974). Psihologie scolara, Bucuresti, Editura stiintifica.

- N. RADU (1976). Invatare si gindire, Bucuresti, EDP.

- A. COSMOVICI & Luminita IACOB, coord. (1998). Psihologie scolara, Iasi, Editura Polirom, cap. I si VII.

- Nicky HAYES & Sue ORRELL (1997). Introducere in psihologie, Bucuresti, Editura All Educational S.A., cap. 2 (trad.).

- Joel DAVITZ & Samuel BALL (1978). Psihologia procesului educational, Bucuresti, E.D.P., 605 p. (trad.).

- V. OPRESCU (1983). Dimensiunea psihologica a pregatirii profesorului, Craiova, Editura Scrisul romanesc, 315 p.

- Z. WLODARSKI (1980). Legitatile psihologice ale invatarii si predarii, Bucuresti, EDP (trad.).

- S. si Adina CHELCEA (1983). Eu, tu, noi. Viata psihica - Ipoteze, certitudini, Bucuresti, Editura Albatros, 265 p.

Lucrari de interes mai special:

- H. LOWE (1978). Introducere in psihologia invatarii la adulti, Bucuresti, E.D.P., 301 p. (trad.).

- Robert GAGNE (1975). Conditiile invatarii, Bucuresti, E.D.P., 366 p. (trad.).

- Edward THORNDIKE (1983). Invatarea umana, Bucuresti, E.D.P., 172 p. (trad.).

- Hans AEBLI (1973). Didactica psihologica. Aplicatie in practica a psihologiei lui Jean Piaget, Bucuresti, E.D.P., 207 p. (trad.).

Conceptul de invatare

Invatarea este orice modificare in comportamentul existent al individului sau orice achizitie de comportament nou, obtinuta prin exercitiu. Rezultatul invatarii este dobindirea experientei.

Invatarea este posibila si la animalele cu sistem nervos central.

Invatarea se face cu scopul de adaptarii omului la conditiile noi din mediu, care nu mai pot fi abordate si rezolvate doar pe baza de comportamente reflexe si de instincte. Invatarea il ajuta pe om ajuta la adaptarea activa, absenta la animale.

Spre deosebire de animale, la care invatarea se limiteaza la nivelul biologic la om adaptarea se extinde la toate nivelurile: biologic, neurofiziologic, psihic, psihosocial si cultural-valoric si contribuie atat la adaptarea pasiva, cat si la cea activa. Ea are un caracter activ, social, perfectibil (omul poate invata insasi actiunea de invatare).

Invatarea de orice gen si la orice fiinta vie are ca nota comuna dobindirea unei experiente individuale de comportare. Cea mai mare parte a comportamentului animal nu se invata, ci se mosteneste; este o "experienta de specie" (pestele nu are nevoie sa invete inotul), desi animalul poate invata si activitati care nu sunt caracteristice speciei lor, prin dresaj. Omul, insa, dobindeste totul prin invatare (etologia, care studiaza elementul innascut din comportamentul uman si animal, a demonstrat insa ca la om unele valori morale sunt innascute: iubirea aproapelui, submisivitatea si acceptarea ierarhiei, agresivitatea s.a.).