Cand vorbim de intuitie asa cum apare acest termen din scrierile lui Bergson, nu ne referim la sentiment inconstient de prezicere a celor ce urmeaza sa se intample. Pentru filosoful francez, intuitia este o facultate exclusiv umana, ce face posibila cunoasterea absoluta.
Dupa Bergson inteligenta, desi e intalnita in natura in cel mai mare grad la om, nu este adecvata unei cunoasteri profunde a lucrurilor. Actionand invariabil in vederea satisfacerii unor nevoi, inteligenta nu functioneaza niciodata dezinteresat. Data fiind aceasta situatie, ea este intotdeauna relativa, in functie de problemele pe care trebuie sa le rezolve. Metoda ei este cea a analizei, urmata de sinteza. Prin analiza divide lucrurile, privindu-le prin perspectiva ceruta de necesitatea aparuta. Perceptia ei generala asupra lumii si lucrurilor este o sinteza a diviziunilor obtinute. De aceea cu ajutorul sau nu ajungem niciodata la lucruri, ci numai la reprezentari ale acestora.
Cum opereaza, in schimb, intuitia?
Ea este o experienta, intotdeauna a duratei, pe care Bergson o numeste si simpatie. Prin acest din urma termen intelegem o punere in locul celuilalt, o intrare in lucrul insusi. In cazul fiecarui individ, acest proces are loc chiar in el insusi si genereaza un sentiment de tensiune, care pare determinat tocmai de posibilitatea alegerii unui numar infinit de alte durate. Pentru o mai buna intelegere a conceptului de intuitie, filosoful a folosit exemplul spectrului culorilor. Daca am presupune, spune el, ca nu exista o alta culoare decat portocaliu si am intra, simpatetic, in interiorul portocaliului, ne-am simti de fapt prinsi oarecum intre rosu si galben. Anume, intelegem ca, in situatia in care avem experienta unui lucru, cu ajutorul unui efort, putem percepe tente diferite la marginile sale. Daca facem un efort mai mare, vom observa ca acestea nu sunt altceva decat alte lucruri. Prin extindere, avand experienta unui singur lucru, putem dobandi de fapt experienta tuturor lucrurilor. Ori, daca singura experienta pe care o pot avea in mod nemjlocit, fara ajutorul inteligentei, este experienta propriului sine, mai exact, a duratei propriului sine, din moment ce orice intuitie este o intuitie a duratei, pot ajunge, de aici plecand, potential, sa cunosc toate lucrurile. Intuitia este, astfel, un fel de simpatie cu sinele. Ea ofera cunoastere pentru ca este experienta nemijlocita a duratei mele autentice, la randul ei, o parte a duratei insasi; in timp ce inteligenta lucreaza intotdeauna mijlocit si nu are niciodata acces la durata insasi, ci numai la fragmente disparate.
Totusi, care este diferenta dintre inteligenta si intuitie, daca prin intuitie ajung la o parte a duratei autentice si prin inteligenta tot la fragmente de realitate? Esential este ca ceea ce obtine intuitia este de fiecare data indivizibil. Avand experienta duratei mele pot, prin efort, sa o largesc prin inglobarea unor alte durate. Un alt mod de a spune este ca lucrez cu un intreg ...
1) http://plato.stanford.edu/entries/bergson/
2) Jean Piaget, Intelepciunea si iluziile filosofiei, Editura Stiintifica, 1970
3) Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale constiintei, Institutul European 1998
4) Henri Bergson, Cele doua surse ale moralei si religie, Institutul European, 1992
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
