Interpretarea comportamentului non-verbal

Notiuni generale ale comportamentului nonvorbal

Comunicarea nonverbala este o comunicare cu mai multe canale. Din toate cel mai important canal pentru ancheta judiciara este corpul uman care cuprinde aparenta fizica, gesturile, expresia fetei (mimica).

Limbajul corpului este la fel de complex ca si cel verbal, fiind structurat pe zone anatomice si avindu-si propria gramatica, fiind un mijloc de comunicare bogat in informatii, nuantat si sensibil. Cel mai important lucru de retinut inca din start, este acela ca dialogul dintre doua persoane nu se poarta numai in plan verbal ci in egala masura si in plan nonverbal. Cunoasterea acestuia e o arta si se deprinde in timp, necesitind o observatie sistematica a celorlalti si consecutiv un efort constant de interpretare a celor observate. Tot ceea ce facem se constituie in fapt intr-un mijloc de comunicare. Practic comunicarea nonverbala nu poate fi blocata dar nici nu este de dorit. Limbajul nonverbal in unele situatii ne poate trada, dar solutia nu este in nici un caz suprimarea acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de baza, deprinderea ,,gramaticii si vocabularului" specific acestui mijloc de comunicare. Limbajul corporal este un limbaj universal si natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferente culturale, poate fi regasit identic pe intreaga planeta. Conform unor cercetari asupra limbajului trupului, s-a aratat ca, intr-o prezentare fata in fata impactul mesajului emitatorului asupra ascultatorilor este impartit in felul urmator:

cuvinte - 7%-10% din impactul total;

voce - 10%-30% din impactul total;

limbajul trupului - 60%-80% din impactul total.

Acest lucru denota faptul ca felul in care arati, gesturile, zimbetul, felul in care esti imbracat si cum te misti are cel mai mare impact asupra atitudinii unei alte persoane fata de tine. Chiar intelepciunea populara confirma aceste date, deoarece din batrini se spune ca ,,un gest -- face cit o mie de cuvinte". Felul in care vorbeste o persoana este de trei ori mai important decit cuvintele pe care le foloseste.

In literatura de specialitate se intilnesc urmatoarele cinci categorii de identificare a comportamentului nonverbal:

*Tinuta

Prin aceasta se intelege atit tinuta pe care un om o adopta intr-un anumit moment, cit si miscarile care modifica, influenteaza pozitia corpului, cum ar fi, de deplasarea greutatii corpului prin aplecarea inainte sau inapoi, balansul pe virfuri si pe calciie, pozitia picior peste picior etc.

*Mimica

Prin aceasta se intelege toate semnele si fenomenele pe care le putem observa pe fata cuiva

*Gestica

Prin aceasta se inteleg toate gesturile bratelor, ,,limbajul miinilor" s.a. actiuni cum ar fi de exemplu deschiderea unei usi, stingerea unei tigari s.a.m.d.

*Distanta

Prin aceasta intelegem distanta pe care o pastram fata de ceilalti (uneori si fata de animale sau de obiecte), cit simiscarile bruste, care au drept scop modificarea distanteifata de un obiectiv, de ex saritul brusc cun pas inapoi etc.

*Intonatia

Prin aceasta intelegem toate aspectele care se manifesta intimpul vorbirii asa cum ar fi intonatia, modulatiile, pauzele de vorbire, intensitatea sonora, ritmul vorbirii etc. In sfera intonatiei intra si manifestarile sonore lipsite de continutverbal, cum ar fi de ex, plescaitul din limba, oftatul etc.

Cum emotiile influenteaza asupra comportamentului nonverbal

Emotiile sunt stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor omului cu un obiect ori o situatie, deci au un caracter situational. Ele pot fi declansate de o imprejurare reala sau de una imaginata (gindul ca politia poate fi pe urmele sale sperie tilharul care are banii furati in geamantan).

Intensitatea lor e foarte variata: poate fi vaga, mijlocie, dar si foarte mare, zguduind intregul organism. In ultimul caz este vorba despre emotia-soc careia psihologii ii spun si afect.

Emotiile propriu-zise sunt procese sau desfasurari emotionale mai moderate in care functiile constiintei nu sunt blocate sau ingustate ca in afecte. Ele sint efectul confruntarii dintre nevoile individului si datele reale sau prezumative ale mediului. Emotiile au o orientare determinata, o referinta obiectuala sau situationala (ti-e frica de o situatie anumita)

Asadar, emotiile au un caracter situational, depind de actiunea nemijlocita a situatiei emotionale si apar frecvent ca efect al satisfacerii sau nesatisfacerii unor tendinte (biologice).

www.google.ro

www.psihologie.info

Allan Pease, "Limbajul trupului"

Peter collet, "Cartea gesturilor"

Abric Jean, "Psihologia comunicarii"

Birkenbill Vera, "Semnele corpului"