Imaginația și creativitatea

Caracterizare generala

Procesele psihice se impart in procese cognitive si procese reglatorii. Procesele cognitive sunt procesele prin care omul descopera lumea inconjuratoare si cu ajutorul carora poate sa o inteleaga. Acestea se pot clasifica in procese senzoriale (senzatiile, perceptiile si reprezentarile) si procese logice (gandirea,memoria si imaginatia). Procesele reglatorii sunt procesele prin care omul se pune in relatie cu tot ce-l inconjoara. Acestea sunt vointa, atentia, motivatia si imaginatia.

Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi,pe baza combinarii si transformarii experientei. Dar, procesul creator in stiinta comporta mai multe sinteze in domeniul ideilor, al abstractiunilor.De imaginatie da dovada si coregraful,ea putandu-se observa chiar in comportamentul unor sportivi.Prin urmare, putem defini imaginatia ca fiind acel proces psihic al carui rezultat il constituie obtinerea unor reactii,fenomene psihice noi,pe plan cognitiv, afectiv sau motor. Acest proces cognitiv complex este specific numai omului,apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparutalte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea. Desi dezvoltarea imaginatiei la un nivel inalt e caracteristica omului,germenii ei pot fi descoperiti si in conduita unor animale superioare.

E.Fromm cere patetic:sa renasti in fiecare zi in aceeasi lume „care iti apare ca fiind mereu noua, intrucat dobandeste noi expresii si fiind creativ solicitata, este mereu plina de noi promisiuni”. Radacinile imaginatiei sunt adanc infipte in natura fiintei umane, in „instinctul libertatii”, in „trebuinta individualizarii si afirmarii Eului”, in „trebuinta de nou, de schimbare”, in „trebuinta de securitate afectiva interna”, in „reactia la saturatie, la monotonie, repetabilitate”. Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitatii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi. Dispunand de imaginatie, poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta. Mai mult chiar,omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a facut sa fie si creator de cultura. In plan istoric, imaginatia era atotputernica la omul primitiv si devine palida si secundara la omul contemporan,iar in plan ontogenetic, ea atinge cotele cele mai inalte la varsta copilariei si adolescentei si scade semnificativ pe masura inaintarii in varsta.

Imaginatia se leaga strans de creativitate, ca trasatura globala a organizarii personalitatii. Capacitatea de a gandi abstract, flexibilitatea gandirii, fluenta ideationala, o inteligenta generala superioara, sensibilitatea la probleme, legata de un mai pronuntat spirit de observatie si d o mai buna receptivitate sau „deschidere la experienta”, curiozitate, incredere in sine, dispozitia de a-si asuma scopuri indepartate si autoimpuse, perseverenta in urmarirea lor, nevoia de a realiza ceva, independenta in gandire sunt cateva din trasaturile de personalitate mai des asociate cu capacitatea creativa. Creativitatea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constituind un progres in plan social. Componenta principala a creativitatii o constituie imaginatia, dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie, dorinta de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum noutatea nu se obtine cu usurinta, o alta componenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari.

Imaginatia, deci si creativitatea, presupun trei insusiri: fluiditatea-posibilitatea de a ne imagina in scurt timp un mare numar de imagini, idei, situatii etc; plasticitatea-consta in usurinta de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme cand un procedeu se dovedeste inoperant; originalitatea este expresia noutatii, a inovatiei; ea se poate constata cand vrem sa testam posibilitatile cuiva, prin raritatea statistica a unui raspuns, a unei idei. Fiecare dintre aceste insusiri are insemnatatea ei, dar caracterisica principala ramane originalitatea, ea garantand valoarea rezultatului muncii creatoare.

Creativitatea pedagogica defineste modelul calitatilor necesare educatorului pentru proiectarea si realizarea unei activitati eficiente, prin valorificarea capacitatilor sale de innoire permanenta a actiunilor specifice angajate la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.

Interactiunea imaginatiei cu procesele cognitive si motivatia

L.S. Vagotsky considera imaginatia ca o functie mult mai complexa a activitatii psihice, care „reprezinta de fapt o combinatie a catorva functii prin intermediul unor relatii specifice”.Imaginatia, odata aparuta, interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul. Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa, in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare.

Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: reprezentari, idei, trairi afective etc si, totodata, conserva produsele sale finale. Imaginatia trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si ajungand la noi rezultate.

O legatura foarte puternica exista intre gandire si imaginatie.Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in interactiuni reciproce. Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginatia reprezinta o premisa si o sursa de alimentare a gandirii.Im. Kant sublinia ca imaginatia este o conditie a cunoasterii, printr-o sinteza ce „constituie principiul transcedental al posibilitatii tuturor cunostintelor in genere”. Aceasta apare ca o dimensiune indispensabila pentru intelegere, oferind o viziune unificatoare asupra relatiei dintre idee si lucru.