Frustrarea, conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, reprezinta actiunea de a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a pagubi; a insela. Frustrarea reprezinta o stare a celui care este privat de o satisfactie legitima, care este inselat in sperantele sale. Ea se poate datora lipsei unui obiect (lipsa de hrana) sau intalnirii unui obstacol pe calea implinirii dorintelor. Se spune ca dificultatile sunt externe, atunci cand rezulta din mediu (fructele sunt in pom, dar pa/nicul vegheaza), si interne, atunci cand ele depind de individ (simtul sau moral ii interzice furtisagul). Frustrarea nu se defineste insa prin obstacol, pentru ca, in realitate, nimic nu ne permite sa stim ce va ti apreciat ca atare de catre subiect. Una si aceeasi situatie poate fi resimtita ca favorabila de catre o persoana si poate fi traita ca frustranta de catre alta. Vindecarea, de exemplu, nu este intotdeauna primita cu satisfactie, deoarece unii gasesc mai multe avantaje in a fi bolnavi (nu mai au responsabilitati, ceilalti se ocupa de dansii etc.) decat sanatosi. Asadar, nu stim daca individul este frustrat decat studindu-i comportamentul. Reactiile la frustrare sunt variabile: ele depind de natura agentului frustrant si de personalitatea celui supus actiunii acestui agent. Raspunsul, in general, este agresiv. Ostilitatea poate viza obstacolul (copilul mic isi manifesta furia la adresa mamei sale), se poate deplasa asupra unui substitut (copilul isi bate ursuletul) sau vizeaza propria persoana (unele sinucideri in randul scolarilor, consecutive unei mustrari, se explica prin acest mecanism). in alte cazuri, agresiunea, total inhibata, este inlocuita de regresiune la un stadiu anterior al dezvoltarii. Dupa importanta lor si dupa momentul in care se produc, frustrarile determina consecinte mai mult sau mai putin durabile la cei care le indura. Ele sunt cu atat mai grave cu cat se manifesta mai precoce. J. Mac V. Hunt a demonstrat ca, la sobolani, comportamentul de depozitare este cu atat mai intens cu cat animalele au fost mai private de hrana la varsta lor tanara, in comparatie cu sobolanii care au primit intotdeauna o alimentatie abundenta. Dezvoltarea generala este de asemenea afectata de carentele afective" precoce. Experimentand pe doi iezi gemeni, alaptati de mama lor, unul dintre ei fiind separat de aceasta timp de o ora pe zi, apoi amandoi fiind privati de lumina, H. S. l.iddell a constatat ca iedul care nu a fost separat sa adaptat noii situatii, pe cand celalalt a murit. intr-o cresa-model, R. Spitz a constatat ca sugarii privati de mama lor prezentau o sensibilitate crescuta la infectii banale (mortalitate 37%) in comparatie cu cei dintr-o gradinita, unde nu s-a inregistrat nici un deces. Frustrari mai putin grave, cum este privarea de blandetea materna, au consecinte caracteriale: copilul devine egoist, hipersensibil si dependent de parintii sai. Educatia nu consta in suprimarea frustrarilor, ci in dozarea lor, in functie de rezistenta individului. Frustrarea este un fenomen complex de dezechilibru afectiv ce apare la nivelul personalitatii in chip tranzitoriu sau relativ stabil, ca urmare a nerealizarii unei dorinte, a obstructionarii satisfacerii unei trebuinte, a deprivarii subiectului de ceva ce ii apartinea anterior, in ordinea materiala sau in plan proiectiv si afectiv. Principalele elemente ale procesului de frustrare sunt: cauza sau situatia frustranta, in care apar obstacole si relatii privative printr-o anumita corelare a conditiilor interne cu cele externe (o imprejurare de viata ce genereaza insatisfactii); starea psihica de frustrare, constand din trairi conflictuale, suferinte cauzate de privatiuni, anxietate etc.; reactiile comportamentale si in genere efectele frustrarii. Dintre reactiile frustrarii se evidentiaza agresivitatea, care poate fi orientata asupra obiectului frustrarii sau, prin comutare, asupra oricarui alt obiect; regresiunea la modalitati inferioare de comportament; depresia si reactiile de abandon. Exista o distinctie intre frustrarea ce se exprima in stari si comportamente locale si frustrarea ce determina structurari de personalitate, de unde rezulta si un profil al frustratului, cronic decompensat si cu tendinte mai mult sau mai putin eficiente de supracompensare. Frustrarea este legata in mod direct de obiecte si de posibilitatea individului de a le putea poseda sau de a-si putea sastisface " descarcarea pulsional-inconstienta" in raport cu acestea.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
