Formele Vieții Psihice

Constiinta este mai mult decat cunoastere, ea este cunoasterea cunoasterii." - M. Dufrenne - dictionarul lui P. P. Neveanu

Sistemul psihic uman este un ansamblu de functii si procese psihice senzoriale, cognitive si reglatorii care se afla-m interactiune si sunt dispuse ierarhic, iar constiinta este expresia activitatii intregului sistem psihic. Insusi etimologia cuvantului ,,con - stiinta" evidentiaza faptul ca actul constient este expresia unei cunoasteri sociale, este un raport informational, mijlocit prin cunostinte prealabile de care subiectul deja dispune.

Exista doua feluri de constiinta: una implicita, primitiva, nediferentiata, care exista si la animalele superioare; si o alta reflexiva, constiinta de sine, de propriul eu, specific umana.

Constiinta implicita - este doar o constiinta de ceva, consta intr-o separare a fiintei proprii de exterior ( alte obiecte sau fiinte ). De exemplu: vad un automobil in fata mea venind cu viteza. Ma opresc si astept sa treaca. Am constientizat deci existenta a ceva diferit de mine care ma pune in pericol.

Animalele superioare prezinta si ele o astfel de constiinta implicita; de exemplu: cainele jucandu-se nu-si musca propria-i coada sau laba. El poate fugari o pisica dar se pazeste de ghearele ei, are deci constiinta pericolului ( zgarieturilor ).

In cartea sa ,,Constiinta" H. Ey defineste constiinta implicita ca ,,un fel de schema in care se petrec evenimentele". Ea se constituie ca un mediu prin care noi accedem la ceea ce exista si in care inchegam realitatea. Ea ne slaseaza intr-o lume reala si implica separarea noastra de lume si de ceilalti.

Comstiinta reflexiva - este caracteristica omului si consta in prezentarea sau comentarea ( explicarea ) propriilor actiuni. Pierre Janet vorbeste de importanta reactiilor noastre fata de propriile noastre reactii. Astfel privind lucrurile, noi putem comenta in limbaj interior