Formele Limbajului

Preocuparea pentru studiul limbii s-a nascut din antichitate, concretizandu-se sub forma unor lucrari de gramatica, alcatuite de indieni in sec. V-VI i.e.n. Abia in sec. XIX lingvistica se constituie ca stiinta autonoma.

Schimbul de informatii, in care se afla esenta comunicarii, se realizeaza prin limbaj. Henri Bergson definea functia de baza a limbajului ca fiind aceea de a stabili o comunicare in vederea unei cooperari.

Exista o distinctie intre limbaj si limba.

- Limbajul - sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele, limba, grai. Limbajul este un sistem de semnale prin care se realizeaza o comunicare. activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii activitatea verbala, de comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activitatii comunicative ale omului.

- Putem spune ca limba este un sistem de coduri. Limba este o parte determinanta, esentiala a limbajului.

Limba este un sistem inchegat de semne (cuvinte) si de reguli gramaticale stabilite social-istoric. Ea depinde nu de existenta in sine a individului, ci de existenta colectivitatii umane, a poporului, a natiunii. Din acest punct de vedere, ea este extraindividuala. Exista o stransa legatura intre limba si limbaj. Limba este una dintre forme, un sistem in sistem. In cadrul limbii se elaboreaza limbaje specifice unor comunitati distincte de vorbitori.

Exista mai multe tipuri de limbaje, dupa cum exista mai multe tipuri de comunicare.

In lucrarea sa “Limbaj si strategie”, Edmond Nicolau identifica trei limbaje:

- Limbajul comunicarii, care este suportul transmiterii unui mesaj.

- Limbajul de referinta, exprimabil in mai multe limbi – mesajul in sine.

- Limbajul neuronilor, determinat de factori biopsihosociali.

Dupa Emilian Dobrescu, limbajele au urmatoarele trasaturi :

- Sunt componente distinctive ale naturii umane.

- Au « universalitate semantica ».

- Se pot transmite in timp si spatiu.

- Contin informatii abstracte.

Filosoful Karl Popper a inventariat trei categorii de limbaje, dupa criteriul functiei :

- Limbaje inferioare, folosite si in lumea animala (de autoexpresie, de semnalizare).

- Limbaje superioare, accesibile numai speciei umane, care este capabila de descriere, argumentare.

- Limbaje mixte.

Spre deosebire de limbajele inferioare, rudimentare, cele superioare comporta dimensiunea rationala, creatoare, fiind expresia unei activitati cerebrale complexe.

Dupa Ferdinand de Saussure, limba este « un depozit de semne », asociate cu sensuri, cuvantul reprezinta aspectul verbal, iar limbajul este rezultatul, suna acestora.

Limbajul nu a intarziat sa intereseze si sociologia. Astfel se pun bazele sociolingvisticii.

FUNCTIILE SI CARACTERISTICILE DEFINITORII

ALE LIMBAJULUI

Forma de baza naturala si concreta a limbajului este vorbirea.

Vorbirea este la randul ei o activitate umana ce se insuseste treptat, se invata si se sistematizeaza prin nenumarate exersari, experiente care debuteza in copilarie si se extind pe tot parcursul vietii.

Limbajul si gandirea diferentiaza pe om de celelalte vietuitoare. Toate vietuitoarele scot sunete, dar numai omul a reusit sa-si organizeze sunetele intr-un sistem de semne , astfel incat prin ele a reusit sa comunice ganduri. Papagalul rosteste cuvinte , dar nu le gandeste, pentru el respectivele sunete nu semnifica nimic, pe cand pentru om ele au o semnificatie.

Pe langa functia de comunicare limbajul mai are si ale functii :

- Functia cognitiva – de integrare, conceptualizare si elaborare a gandirii. Functia simbolica - reprezentativa, de substituire a unor obiecte , fenomene sau relatii prin formule verbale.

- Functia expresiva - de manifestare complexa a unor idei, nu numai prin cuvinte dar si prin intonatie , mimica , gestica.

- Functia persuasiva sau de convingere - de inductie la o alta persoana a unor idei sau stari emotionale.

- Functia reglatorie sau de determinare - conducere a conduitei altei persoane si a propriului comportament.

- Functia ludica, sau de joc - presupune asociatii verbale de efect, consonante, ritmica , ciocniri de sensuri.

- Functia dialectica - de formulare si rezolvare a conflictelor problematice.

Exista 2 tipuri de comunicare dupa instrumenele folosite:

- Nonverbala

- verbala.

Comunicarea nonverbala.

Dupa cum reiese chiar din denumirea ei, se realizeaza prin intermediul mijloacelor nonverbale - corpul uman, spatiul sau teritoriul, imaginea.

1. Comunicarea prin corp este cea mai complexa, deoarece intervine in "intalnirile" cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin imbracaminte, machiaj, tatuaj, mutilari);