Fobie socială

Extras din referat Cum descarc?

Rezumat
Majoritatea studiilor clinice din literatura de specialitate ce utilizeaza terapia cognitiv -  comportamentala ca metoda de tratament pentru tulburarile anxioase au ca subiecti adulti, de obicei cetateni americani. Scopul acestui studiu de caz este de a verifica modul in care aceasta teorie se poate aplica la varsta adolescentei, in spatiul romanesc. Diagnosticul multiaxial a relevat ca pacienta sufera de fobie sociala, obtinand un scor initial la scala Fear of Negative Evaluation de 24 puncte. Tulburarea nu este asociata cu alt diagnostic, asa incat am considerat ca un numar de 10 sedinte ar fi optim pentru a ameliora simptomatologia acestui tip de fobie. Ca metode s-au folosit interviul semi-directiv, combinat cu aplicarea unor instrumente specifice pentru terapia cognitiv -  comportamentala. Demersul terapeutic a vizat imbinarea notiunilor teoretice, utile pentru un mai bun autocontrol, cu exercitiile practice, desfasurate atat impreuna, cat si individual, ca parte a temelor pentru acasa. Rezultatele calitative demonstreaza eficacitatea terapiei, intrucat calitatea vietii pacientei dupa interventie este vizibil imbunatatita.
Cuvinte -  cheie: fobie sociala; terapie cognitiv -  comportamentala; calitatea vietii;
Introducere
Isaac Marks (1969) este cel care introduce pentru prima oara in literatura de specialitate conceptul de fobie sociala, distingand-o altfel de celelalte tipuri de fobii specifice. Termenul este inclus in DSM- III (1980), iar in 1994, in timp ce se pregatea aparitia DSM- IV, se propune utilizarea denumirii alternative tulburare de anxietate sociala, pentru a diferentia mai bine intre aceasta fobie si cele specifice, precum si pentru a fi constientizata mai puternic la nivelul populatiei (Liebowitz, Heimberg, Fresco, Travers, & Stein, 2000; cit in Feldman, L. & Rivas-Vazquez, R., 2003).
In ultima editie a DSM, fobia sociala este definita ca reprezentand o "frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale sau de performanta, in care persoana este expusa unor oameni non-familiari sau unei posibile scrutari de catre altii" (DSM- IV, 2000). Alte criterii se refera faptul ca "persoana recunoaste ca frica sa este nejustificata", iar "situatiile sociale
temute sunt evitate sau indurate cu o detresa intensa". Pentru a fi validata, fobia sociala trebuie sa aiba o durata de manifestare de cel putin 6 luni, iar evitarea trebuie sa nu fie cauzata de efectele directe ale unei substante.
Evolutia fobiei sociale incepe de regula in adolescenta, putand aparea fara un istoric de timiditate in copilarie. Debutul poate surveni brusc, in urma unei experiente stresante marcante sau poate aparea fara un motiv anume. Desi exista posibilitatea remiterii sau atenuarii intensitatii la maturitate, fobia sociala dureaza de obicei toata viata, in lipsa unui tratament adecvat (DSM- IV, 2000).
Rezultatele studiilor efectuate pana in prezent arata ca 1 -  9 % din populatia tanara intruneste criteriile pentru fobie sociala. Cei care sufera de aceasta tulburare au o predispozitie crescuta pentru a dezvolta si alte tulburari, iar netratarea ei favorizeaza deteriorarea ocupationala, abuzul de substante si intentiile suicidare la varsta adulta (Puliafico, Comer & Kendall, 2007).
Asa cum am mentionat anterior, fobia sociala este o tulburare destul de raspandita, fiind a treia dupa depresie si alcoolism (Stemberger, Turner & Beidel, 1995). Desi afecteaza atat indivizii, cat si societatea in ansamblu, mare parte din cei care sufera de fobie sociala nu cauta sa primeasca ajutor specializat. Schneier, Johnson, Hornig, Liebowitz & Weissman (1992, cit in Feldman & Rivas-Vazquez, 2003) afirma ca doar 5 % din pacientii cu fobie sociala primesc tratament avizat. O alta statistica realizata de catre Kobak et al. (1998, cit in Feldman & Rivas-Vazquez, 2003) releva faptul ca doar unul din 200 de indivizi ce sufera de fobie sociala este consiliat de catre un psihoterapeut.
Fobia sociala afecteaza viata pacientilor din mai multe puncte de vedere. Potrivit studiului desfasurat de Katzelnick et al. (2002, cit in Feldman & Rivas-Vazquez, 2003), mai putini tineri care sufera de fobie sociala termina facultatea decat tinerii fara aceasta tulburare. Pacientii castiga cu 10 % mai putin decat cei cu pregatire similara si inregistreaza rate mai inalte de somaj.
La nivel relational, cei care au fobie sociala se simt nesatisfacuti de relatiile lor, avand un grad mai mare de conflicte maritale sau chiar dificultati in gasirea unui partener de viata. Pe plan sexual, indivizii cu fobie sociala intampina mai multe dificultati decat cei fara fobie (Bodinger et al., 2002, cit in Feldman & Rivas-Vazquez, 2003).
Fobia sociala se situeaza la mijlocul unui continuum ce are la un capat anxietatea normala si timiditatea situationala, iar la celalalt capat tulburarea de personalitate evitanta, care consta in evitarea majoritatii tipurilor de interactiune sociala. Din perspectiva evolutionista, anxietatea sociala are un rol adaptativ, acela de a ne semnala pericolele evaluarii din partea celorlalti indivizi.
Timiditatea si fobia sociala au in comun anumite simptome, cum ar fi excitarea fiziologica si teama de evaluari negative in situatii sociale (Lang & Stein, 2001, cit in Feldman & Rivas-Vazquez, 2003), insa in cazul primei nu apare anticiparea cu mult timp inainte. Anxietatea sociala nepatologica nu este incapacitanta, dispare relativ rapid, in timpul desfasurarii evenimentului temut sau la scurt timp dupa incheierea sa, iar asteptarile legate de o potentiala evaluare negativa din partea celorlalti nu sunt foarte ridicate, asa cum se intampla in cazul fobiei (Andrews et al., 2003). Asadar, principalul element distinctiv intre cele doua concepte este severitatea simptomelor: timiditatea este temporara, producand o diminuare minima a calitatii vietii si o evitare selectiva a situatiilor sociale, in timp ce fobia sociala este persistenta in timp si cronica.

Fisiere in arhiva (1):

 Fobie sociala.pdf

Bibliografie

1. Andrews, G., Creamer, M., Crino, R., Hunt, C., Lampe, L. & Page.A (2007). Psihoterapia tulburarilor anxioase. Ghid practic pentru terapeuti si pacienti, Editura Polirom
2. American Psychiatric Association (2000). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed.), Washington DC
3. Beck, A. (1985). Anxiety disorders and phobias: A cognitive perspective, New York
4. Beidel, D., & Turner, S. (1998). Shy children, phobic adults: Nature and treatment of social phobia. Washington DC, American Psychological Association.
5. Feldman, L. & Rivas-Vazquez, R. (2003). Assessment and Treatment of Social Anxiety Disorder, Vol. 34, No. 4, DOI: 10.1037/0735-7028.34.4.396
6. Fontaine, O. & Fontaine, P. (2008). Ghid clinic de terapie comportamentala si cognitiva, Editura Polirom
7. Hymel, S., Rubin, K., Rowden, L., & LeMare, L. (1990). Children's peer relationships: Longitudinal prediction of internalizing and externalizing problems from middle to late childhood. Child Development, 61, 2004- 2021.
8. Isaac, M. (1969). Fears and phobias, New York: Academic Press, pag. 302
9. Lecrubier, Y. (1998). Comorbidity in social anxiety disorder: Impact on disease burden and management, Journal of Clinical Psychiatry, 59, 33- 37.
10. Lydiard, R. (2001). Social anxiety disorder: Comorbidity and its implications, Journal of Clinical Psychiatry, 62, 17- 23.
11. Ollendick, T., & Hirshfeld-Becker, D.(2002). The developmental psychopathology of social anxiety disorder. Society of Biological Psychiatry, 51, 44- 58.
12. Puliafico, A., Comer, J. & Kendall, P. (2007). Social Phobia in Youth: The Diagnostic Utility of Feared Social Situation, Vol. 19, No. 1, DOI: 10.1037/1040-3590.19.1.
13. Stein, M., Jang, K., & Livesly, W. (2002) . Heritability of social anxiety-related concerns and personality characteristics: A twin study, Journal of Nervous and Mental Diseases, 190, 219- 224
14. Stemberger, R., Turner, S. & Beidel, D. (1995). Social Phobia: An Analysis of Possible Developmental Factors, Journal of Abnormal Psychology, 1995. Vol. 104. No. 3,526-531
15. Westenberg, H. (1998). The nature of social anxiety disorder, Journal of Clinical Psychiatry, 59, 20- 24