Factorii succesului și insuccesului școlar

Înaintea analizei cauzelor care conduc la succesul sau insuccesul şcolar facem câteva precizări conceptuale şi delimităm din punct de vedere semantic alte concepte care pot face obiectul acestei analize, cum ar fi: conceptul de performanţă şcolară, concept adaptat celui de performanţă în general, conceptul de randament şcolar, progresul şcolar alături de reuşita şcolară.

Prin performanţă înţelegem realizarea deosebită într-un domeniu oarecare de activitate sau acţiunea cu un efect ce depăşeşte nivelul comun fiind superior şi putându-se constitui într-un record. Performanţei îi sunt asociaţi o serie de factori care interacţionează la nivelul oricărei unităţi industriale: aptitudini, însuşiri de personalitate, sisteme de valori, calităţi fizice, interese, motivaţii, vârsta, sexul, şcolarizarea, experienţa, orizontul cultural, mediul social al muncii, sistemul de salarizare şi recompense, sistemul de instruire şi control, politica întreprinderii, mediul fizic al muncii, spaţiul de muncă, metodele de muncă. Pe lângă aceşti factori, performanţa se raportează şi la obiectiv - scop, cu cât obiectivul de atins este mai înalt cu atât perseverenţa auto-depăşirii devine condiţie esenţială a reuşitei.

Randamentul şcolar

Vizează nivelul de pregătire teoretică şi practică la care s-a ajuns la un moment în munca cu elevii/studenţii. Gradul de concordanţă dintre cunoştinţele asimilate - învăţate şi prevederile Programei şcolare se constituie într-un principal indicator al randamentului şcolar.

Coeficientul ridicat de corelaţie dintre Programă şi cunoştinţele elevilor/studenţilor demonstrează un randament şcolar superior. În cadrul randamentului şcolar sunt implicaţi atât factori interni, cât şi factori externi. În foarte mare măsură contribuie strategiile şi tacticile educaţionale, în mod deosebit metodica predării şi învăţării. Prin aceste tehnologii didactice se poate ajunge la un randament şcolar ridicat, dar nu şi la o performanţă şcolară şi/sau succes şcolar, unde personalitatea elevului/studentului este mai bine resimţită.

Progresul şcolar

Eficienţa procesului de învăţământ, performanţa şi randamentul şcolar se exprimă şi prin progres şcolar. Acesta este exprimat de o asemenea stare calitativă a unei clase şi/sau individ care înregistrează în raport cu un anumit nivel al cerinţelor şi al posibilităţilor obiective şi/sau subiective creşteri substanţiale în rezultatele obţinute. Progresul şcolar nu se identifică însă nici cu performanţa şi nici cu randamentul şcolar. Progres şcolar poate înregistra şi un fost corigent sau chiar repetent care, evident, nu s-a confruntat cu vreo performanţă şcolară şi la care randamentul şcolar a fost sub limita accesibilului şi prevederilor normative şi didactice. Prin progres şcolar desemnăm anumite stări calitative superioare în raport cu o anumită perioadă comparativă. La nivelul progresului, care poate fi continuu, până la performanţă sau periodic, contribuie atât agenţii educaţionali cât şi alţi factori stimulativi exteriori. În cele mai multe situaţii progresul şcolar este de scurtă durată iar motivaţia şcolară este în general scăzută.

Reuşita şcolară

Un alt concept prin care este evidenţiată eficienţa învăţământului este reuşita şcolară sau după unii succesul şcolar propriu-zis. Chiar dacă literatura de specialitate le analizează ca două concepte substitutive între ele se pot desprinde şi unele delimitări: reuşita poate fi considerată ca acea stare calitativă în raport cu un anumit obiectiv propus spre realizare, pe când succesul presupune reuşita la performanţe înalte dincolo de limita inferioară a reuşitei. Succesul şcolar este mai apropiat de performanţă şi eficienţă, pe când reuşita este mai apropiată de randament. Nici reuşita şcolară şi, cu atât mai puţin, succesul şcolar nu presupun numai obţinerea unor rezultate de moment, în general condiţionate de o stare precară limitată. Reuşita şcolară vizează şi alte obiective şi indicatori comensurabili, cum sunt:

- dezvoltarea potenţialului intelectual;

- motivaţia în activitatea didactică;

- dezvoltarea unor dispoziţii şi sentimente intelectuale;

- crearea unui climat psihosocial şi educaţional optim;

- integrarea ulterioară în activitatea socială şi de producţie.

În ceea ce priveşte succesul şcolar, asimilat reuşitei şcolare de către cei mai mulţi pedagogi, prin succes şcolar desemnăm acele rezultate obţinute la un randament superior în conformitate cu nivelul cerinţelor programelor şcolare şi al finalităţii învăţământului. Şi din acest punct de vedere se observă că succesul este mai standardizat sub aspect normativ decât reuşita, succesul vizând rezultatele prin anumite cerinţe impuse şi nu prin deziderate îndeplinite de către unii elevi şi studenţi sau chiar de unele cadre didactice.

În mod operaţional prin succes şcolar desemnăm:

- nivelul performanţial al fiecărui elev/student, precizat atât în termeni de conţinut (cognitiv, afectiv - atitudinal, psihomotor) cât şi în termeni relativi (prin raportarea la performanţele grupului de referinţă);

- nivelul minim obligatoriu de învăţare;

- criteriile de evaluare raportate la curriculum-ul propus;

- caracteristicile de relevanţă, echilibru şi integrare ale curriculum-ului;

- caracteristicile ocaziei de învăţare interpretate din perspectiva educaţiei permanente şi a interrelaţiilor dintre învăţarea formală, nonformală, semiformală şi informală.

Eficienţa procesului de învăţământ şi în mod deosebit performanţa şcolară este condiţionată de o multitudine de factori obiectivi şi subiectivi, externi şi interni, contextuali şi determinanţi. Din această categorie fac parte cei redaţi mai jos:

Factorii sociopedagogici

Fac referinţă atât asupra structurii instituţionale formale a sistemului de învăţământ, cât şi a unor factori exteriori, cum ar fi: cei familiali şi implicit climatul educaţional regăsit în acest mediu. În această categorie intră factori obiectivi, de natură socio-pedagogică, concretizaţi în contextul sociopedagogic şi cu referinţă deosebită la organizarea procesului de învăţământ.

În ceea ce priveşte dimensiunea structurală, instituţională a sistemului de învăţământ, aceasta îşi pune amprenta asupra succesului şcolar prin specificul relaţiilor instituite şi prin modul de organizare a procesului de învăţământ, pe fondul unui anumit plan de învăţământ şi ideal educaţional.