Factorii Atitudinali și de Personalitate și Fiabilitatea Umană

1. Introducere

Fiabilitatea umanã este - necesitate pentru funcţionarea oricãrui sistem sociotehnic. Organizaţiile care implicã, pentru realizarea obiectivelor lor, interacţiunea om-maşinã se întâlnesc în sectoare ale economiei ca producţia industrialã şi transporturile. În organizaţiile ce oferã servicii de transport de cãlãtori, fiabilitatea umanã este la fel de vitalã pentru siguranţa traficului ca şi pentru cea tehnicã. Gh. Iosif (1998) aratã cã studiile asupra fiabilitãţii cuplajului om-sarcinã au pus în evidenţã dificultãţile inerente legate de variabilitatea omului. Aceastã variabilitate este, dupã cum aratã acelaşi autor, atât intraindividualã (fluctuaţiile atenţiei, ale stãrii de funcţionare . oboseala, plictiseala etc. manifestate prin comportamente variate în situaţii similare), cât şi interindividualã (competenţã, motivaţii, atitudini diferite etc.) şi se poate traduce prin consecinţe negative.

2. Tema de cercetare

Din interacţiunea om-sarcinã, punctul nostru de interes este omul. Mai precis, având în vedere faptul cã, în activitatea de transport feroviar, operatorul . mecanicul de locomotivã . se aflã într-- permanentã interacţiune, prin intermediul comunicãrii, cu alte persoane care îi asigurã suportul informaţional indispensabil deplasãrii pe calea feratã.

Considerãm cã în realizarea comunicãrii eficiente, ce apare . potrivit lui G. Johns (1998) . atunci când oamenii potriviţi primesc la timp informaţia potrivitã, un rol deosebit îl au atitudinile faţã de comunicare ale operatorilor mecanici de locomotivã. Şi aceasta deoarece atitudinile sunt .predispoziţii dobândite pe bazã de învăţare socialã şi

experienţã personalã de a reacţiona într-un fel, pozitiv sau negativ, faţã de obiectele cu care venim în relaţie. (Cristea, 2001), deci ele influenţează comportamentul de comunicare al individului.

De asemenea, un alt factor care influenţeazã comportamentul individului este personalitatea sa. Acesta este al doilea factor de variaţie interindividualã pe care l-am abordat. Intervenţia pentru reducerea riscului legat de aceşti doi factori, în siguranţa feroviarã, poate avea în primul rând un caracter preventiv:

- interiorizarea unor atitudini adecvate faţã de comunicare, prin care sã i se recunoascã importanţa pentru siguranţa feroviarã, prin intermediul aplicãrii unor programe de training;

- neacceptarea în rândul mecanicilor, în momentul selecţiei profesionale, a persoanelor cu trãsãturi de personalitate contraindicate.

3. Obiectivele şi ipotezele cercetării

În cercetarea de faţã se va urmãrii testarea următoarelor obiective şi ipoteze:

1. Dacã atitudinile mecanicilor de locomotivã faţã de comunicare susţin importanţa acesteia pentru realizarea sarcinilor de muncã, atunci aceştia tind sã prezinte în comportament un grad de fiabilitate crescut (lipsa incidentelor sau a evenimentelor).

1.1. Mecanicii cu incidente şi cei cu evenimente deţin acelaşi tip de atitudini faţã de comunicare, atitudini ce îi acordã acesteia un rol mai puţin important în realizarea sarcinilor.