Evalarea prin Joc

Evaluarea scolara nu poate si nu trebuie sa fie redusa la simplul act al notarii. Nota, dupa Vasile Pavelcu (1968), este <<eticheta aplicata unui anumit raspuns la o proba>>. Principala functie a evaluarii este aceea de a determina masura in care diferitele obiective pedagogice au fost atinse.

Evaluarea scolara este <<procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se furnizeaza informatii utile, permitand luarea unor decizii ulterioare>>(Constantin Cucos).

Un adevarat program de evaluare nu numai ca apreciaza masura in care randamentul elevului realizeaza obiectivele pedagogice, dar in acelasi timp incearca sa explice randamentul nesatisfacator, indiferent daca acesta tine de metodele sau materialele didactice improprii, de predarea incompleta, de profilul moral si motivatia inadecvata a elevului sau de insuficienta pregatire.

Evaluarea asigura profesorului un feedback esential care ii arata cat de eficient organizeaza si expune materia de studiu, cat de clar stie sa explice notiunile, cat de bine comunica cu cei mai putin sofisticati decat el, cat de eficiente sunt tehnicile sau materialele pe care le utilizeaza.

Datele furnizate in urma evaluarii sunt utile pentru luarea unor decizii administrative, cum ar fi repartizarea materiei de studiu pe clasei si secventierea optima a acesteia.

Evaluarea sistematica a aptitudinilor, a randamentului scolar, a caracteristicilor personalitatii, a atitudinilor si intereselor reprezinta o necesitate pentru individualizarea educatiei si pentru orientarea scolara si profesionala a elevilor.

De asemenea, aceste date sunt esentiale pentru relatarea ce trebuie facuta parintilor referitoare la progresele la invatatura si la deciziile luate in procesul educativ. O importanta deosebita pentru evolutia scolara a elevului o are atitudinea si modul de implicare a familiei in problemele legate de scoala. Nivelul de aspiratie al elevului este influentat in mare masura de nivelul de aspitatie al familiei in ceea ce priveste performantele scolare ale copilului. Cand rezultatele la invatatura se situeaza mereu sub nivelul de aspiratie dorit de familie, elevul incepe sa fie presat de insucces, se descurajeaza, se simte frustrat, neinteles de parinti, colegi si profesori. Presiunea familiei impinge elevul spre o stare continua de tensiune(<<anxietate de esec>> sau <<anxietate de competitie>>), cu toate consecintele negative ce decurg de aici. Teama de esec face ca elevul sa se astepte mereu la mai putin , decat sa riste deceptia. Aceasta este o atitudine ce actioneaza asupra echilibrului psihologic: elevul isi mentine un nivel de aspiratie mai scazut pentru a evita esecul.

Asadar, presiunea spre <<mai mult>> are drept consecinta aspiratia spre <<mai putin>>. De aici, importanta realismului familiei in aspiratiile sale cu privire la copii.

Aspecte psihologice al evaluarii

Orice program de evaluare judicios se intemeiaza pe o evaluare periodica destul de frecventa (inainte, in timpul si la sfarsitul anului scolar), aducand la cunostinta elevilor rezultatele diferentiat si nu global.

Aprecierea scolara este o forma clasica de intarire de catre profesor a achizitiilor

- Constantin Cucos - Pedagogie, Editura Polirom, Iasi, 2000;

- Ion Radu(coord.) - Psihologia educatiei si dezvoltarii, Editura Academiei, Bucuresti, 1983;

- Erich E. Geissler - Mijloace de educatie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977.

- Vasile Pavelcu - Pricipii de docimologie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1968;

- Ion Radu - Psihologia scolara, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974;

- F.B.Skinner - Revolutia stiintifica a invatamantului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971;