Emoțiile

Extras din referat Cum descarc?

- Daca starile de agreabil sau dezagreabil difera putin intre ele, chiar cand sunt provocate de obiecte sau situatii foarte deosebite (agreabil este si un peisaj, si un sirop de capsuni), emotiile, fara a fi neaparat intense, traduc o relatie specifica intre noi si situatie (peisajul evocandu-mi un episod nefericit al vietii mele, ma intristeaza; mancand inghetata, pe care mia interzis-o medicul, se schiteaza o ingrijorare privind consecintele). Asadar, emotiile sunt stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor mele cu un obiect ori o situatie, deci au un caracter situational. Ele pot fi declansate de o imprejurare reala sau de una imaginata (gandul ca politia poate fi pe urmele sale sperie talharul care are banii furati in gemantan). Intensitatea lor e foarte variata: poate fi vaga, mijlocie, dar si foarte mare, zguduind intregul organism. in acest ultim caz, vorbim de emotie-soc (careia multi psihologi
ii spun afect).
Exista patru emotii-soc, tipice : frica (teroarea), furia, tristetea informa sa acuta (disperarea) si bucuria exploziva. Dar acestea pot aparea, in conditii obisnuite, cu o intensitate mijlocie: cineva se teme sa intre la dentist; altcineva se enerveaza ca prietenul sau intarzie la intalnire; un tanar se intristeaza, fiindca logodnica i s-a imbolnavit de gripa ; elevii se bucura, deoarece profesorul n-a putut veni la ora. Dar sunt mult mai multe emotii decat acestea: dezgustul, rusinea, nemultumirea, regretul, indignarea, simpatia, antipatia, speranta, mila, satisfactia, nehotararea, sfidarea etc. etc. Exista si emotii in relatie cu munca intelectuala: mirarea, nesiguranta, certitudinea, indoiala...
- Atat in vorbirea curenta, cat si in lucrari de specialitate psihologica, emotiile sunt frecvent identificate cu sentimente, cum ar fi iubirea si ura (dar sunt multe feluri de iubire: de tata, sotie, prieten, dragostea de munca, de patrie etc.; dupa cum exista si variate obiecte ale urii: fata de un rival, un dusman, un hot, o secta, o ideologie s.a.). intr-adevar, intorcandu-ne la marii filosofi care au analizat afectivitatea, constatam o asemenea lipsa de diferentiere. Astfel,
Rene Descartes, in lucrarea sa Les passions de l'ame (Pasiunile sufletului) descrie 40 de ,,pasiuni", printre care figureaza, pe langa emotii, sentimente, dorinte si chiar trasaturi de caracter. Dar marele filosof francez considera ca toate isi au originea in numai 6 pasiuni primitive : mirarea, iubirea, ura, dorinta, bucuria si tristetea. Toate celelalte n-ar fi decat varietati ale acestora sau rezultatul unor combinari ale lor. Cum se vede, trei din pasiunile fundamentale sunt emotii, doua - sentimente, iar una, dorinta, constituie o denumire generica in care pot figura nenumarate aspiratii.
B. Spinoza in Etica sa distinge 48 de ,,afecte", dar si el arata: ,,Toate afectele se reduc la dorinta, la bucurie sau la tristete" aratand si modurile in care cele complexe deriva din acestea. De exemplu : 1) un afect provine din altul mai simplu, inclusiv o anume idee: ,,Iubirea este bucuria insotita de ideea cauzei externe" el poate aparea prin suscitarea unui afect primar intr-o situatie complexa : ,,Indignarea este ura fata de
cineva care face un rau altuia" 3) mai poate proveni din imbinarea unor afecte
primare : ,,Sfiala se atribuie celui a carui dorinta este stanjenita de frica primejdiei pe care
egalii sai cuteza sa o infrunte. Spinoza poate fi acuzat de intelectualism (caci pentru el pasiunea este doar o idee confuza). insa observatiile sale privind relatia intre afecte si situatie, cat si cele referitoare la combinarea posibila a lor sunt juste si vom reveni asupra lor. Problema care se pune este de ce spirite asa de patrunzatoare au amestecat stari affective deosebite, n-au simtit nevoia sa efectueze distinctii intre ele ?

Fisiere in arhiva (1):

 Emotiile.doc