Disciminarea sexuală la locul de muncă

Discriminarea sexuală la locul de muncă

În pofida avansurilor rolului femeii în societatea modernă,acestea continuă să experimenteze discriminare sexuală la locul de muncă.

Statisticile cu privire la diferenţierile pe sexe la locul de muncă, salariile mici şi experienţele neplăcute trăite de acestea demonstrează în continuare că foarte mulţi angajaţi discriminează personalul feminin.

Lupta împotriva discriminării a început însa nu toată lumea inţelege mecanismele discriminatorii, sau armele existente pentru combaterea acesteia.

Ce este discriminarea la locul de muncă?

Răspunsul la această întrebare pare a fi evident, însă nu întotdeauna este aşa. Cea mai evident metodă de discriminare este realizată de angajatoruli care se laudă cu faptul că salariile personalului masculin este mai mare decât cel al personalului feminine, sau care îi spune unei secretare talentate că nu o poate promova pentru că detestă femeile autoritare.

În zilele noatre discriminarea laborală este un fenomen complex şi pătrunzător, experţii folosesc cuvinte precum ‘sistem’ şi ‘efecte’ decăt să privească problema ca o simplă nedreptate intenţionată, iar litratura de specialitate dezbate subiecte cum ar :vechimea în muncă, linii de progresie, efectele acţiunilor pre-discriminatorii prin mai multe dispozitive instituţionale, teste şi cerinţe de validare. În concluzie este necesară asisteţă din partea experţilor dar de asemenea este elementară acceparea faptului ca problema discriminării sexuale este reală.

Motivele principale ale discriminării femeilor sunt:

1. Atitudinile preconcepute ale ofertantului locului de munca faţă de angajarea femeilor, pe care le consideră forţă de muncă inferioară;

2. Preferinţa angajatorului, care este, de regulă, bărbat, pentru lucrători de sex masculin din considerente de socializare sau solidaritate bărbătească, dorind să lucreze mai mult cu un colectiv de bărbaţi, decât cu un grup de femei sau crezând ca un conducător bărbat este mai eficient;

3. Previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabilă a candidatului femeie, intrucât prestanţa acesteia poate fi întreruptă de căsătorie, naşterea şi îngrijirea copiilor. De aceea ofertantul acordă prioritate unui solicitant de sex masculin sau, în cazul când angajează totuşi o femeie, aceasta este plătită mai puţin.

Prin egalitate de şanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor si aspiraţiilor diferite ale persoanelor de sex masculin, respectiv feminin şi tratamentul egal al acestora.

Pe larg acest lucru presupune:

- Accesul nediscriminatoriu la alegerea sau exercitarea liberă a unei profesii sau activităţi, - Angajarea în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale,

Veniturile egale pentru muncă de valoare egală,

-Informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare si recalificare profesională

-Promovarea la orice nivel ierarhic şi profesional,

-Condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.