Diferențe și similitudini între deficiențele senzoriale înnăscute și cele dobândite

Extras din referat Cum descarc?

Din categoria deficientelor senzoriale fac parte cele auditive si cele vizuale sau handicapul de vedere. Pe langa deficientele senzoriale, identificam inca cinci categorii principale: deficiente mentale, senzorio-motorii, de limbaj, tulburari comportamenetale si deficiente asociate. (Avramescu, 2014).
Pentru mine, primul contact legat de aspectele ce cu legatura cu deficientele senzoriale a fost acest curs. Astfel, o mare parte din mentiunile mele au la baza cursul si alte carti de bibliografie, precum si studii din domeniu. Pentru putea totusi compara deficientele senzoriale din primsa celor doua categorii innascute sau dobandite este necesar sa intelegem ce inseamna fiecare. Daca analizam din perspectiva literaturii, avem destul de multe variante de clasificare, insa le regasim mai jos pe cele din perspectiva lui Ph. Wood, 1980 la care voi face referire in aceasta lucrare:
1. Innascute sau congenitale, aparute initial: aici facem referire la cele cu care copilul se naste sau apar pana in varsta de 3-4 ani
2. Dobandite -  deficienta sau infirmitate care apare pe parcursul vietii la diferiti ani.
In ceea ce priveste deficienta de auz, putem intelege ca sunt copii care nu aud deloc sau aud partial si sunt copii sau adulti care isi pierd auzul in timp -  fie in primii 3 ani din viata, fie mai tarziu. Printre cauzele cunoscute enumar: ereditatea, infectii la urechi, incompatibilitatea de Rh, diferite medicamente luate de mama in timpul sarcinii sau rubeola, nasterea prematura. In comparatie totusi cu un copil care se naste fara auz si cei care surzesc pana la varsta de 3 ani. In cazul celor din urma desci asurzirea apare in jurul varstei de 3 ani cand o parte din limbaj este format, s-a constat si validat ca acesti copii in cateva luni isi vor pierde si vocea, aparand mutenia. Acest lucru intampla dupa 1an si la copii care isi pierd auzul in jurul varstei de 4-5 ani. In ceea ce priveste cei la care surditatea apare dupa 7 ani, potrivit lui Mare (1993) au sanse sa isimai pastreze ceva din partea verbala daca sunt introdusi din timp in sistemul de invatamant pentru hipoacuzie.
In cazul memoriei imediate s-au observat anumite diferente intre cei cu surzitate dobandita vs ceilalti surzi:Collin (1991), citeaza rezultatele lui Habauzit (1949) observand intr-un experiment care are legatura cu reproducerea imediata a unor informatii prezentate precum numere, ca cei cu surzitate dobanita mai tarziu obtin rezultate net mai bune decat copiii nascuti surzi. 
Asa cum mentionam anterior, in cazul celor care isi pierd auzul pe parcusul vietii, un rol importat in are momentul diagnosticului. Din pacate s-a constat in societatea din Romania ca numeroase persoane care ajung in aceasta situatie, tineri/adulti, ascund aceste probleme deoarece se simt exclusi, discriminati. Chiar si limbajul semnelor, mimico -  gestual este abordat ca un limbaj de sprijin, desi conform legii 448/2006 a fost declarat ca fiind limbajul natural al persoanelor surde. Asadar, pe langa impactul care il are un tanar/adult care o perioada din viata s-a putut folosi de functiile auzului, reintegrarea lui in societate este impacata si de momentul la care va accepta aceasta deficienta si va fi sustinut in demersurile necesare pentru comunicare, de exemplu sa invete limbajul semnelor. Comparativ cu cei care se nasc surzi sau isi pierd auzul pana in 3 ani, unde nu au nici o amintire a sunetelor si unde prima limba natural invatata este cea a semnelor, cei cu surditate dobandita pot manifesta retinere, se pot izola sau refuza sa accepte ceea ce li se intampla, nefiind receptivi la demersurile de invatare si adaptare la noile conditii. In acest caz, la fel ca si in cazul surzilor, un rol important il are societatea si promovarea invatarii limbajului semnelor, atat la scoala cat si acasa cu parintii si apropiatii. O alta abordare sustinuta de cei de la Fundatia Light into Europe - INTEGRAREA INVIZIBILA este ca, limbajul semnelor sa fie predat in licee si universitati ca "o limba straina" si profesorii sa cunoasca si sa foloseasca limbajul semnelor corect. Consider o abordare potrivita care ar fi trebuit sa existe de multi ani.
In Romania surzii, indiferent ca se nasc cu acesta deficienta sau o dobandesc mai tarziu, se confrnta cu provocari in ceea ce priveste: costurile mari cu achizitionarea aparatelor auditive, faptul ca interpretii de limbaj al semnelor lipsesc in tot ce inseamna institutiile publice si nu in ultimul rand lipsa intergrarii lor in social media. Toti au nevoie insa, de atentia si implicarea noastra.

Fisiere in arhiva (1):

 Diferente si similitudini intre deficientele senzoriale innascute si cele dobandite.docx

Bibliografie

Anca, M. (2001). Psihologia deficientelor de auz. Cluj-Napoca, Universitatea "Babes-Bolyai"
Avramescu, M.D. (2014). Defectologie si Logopedie/Curs in tehnologie IFR/ID. Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, pp.42-43 si pp.72
Avramescu, M.D. (2014). Defectologie si Logopedie/Curs in tehnologie IFR/ID. Bucuresti, Editura Fundatiei Romania de Maine, pp.40
Colin, D. (1991). Psychologie de l'enfant sourd. Paris: Masson Comblain 
Mare, V. (1993) Psihopedagogia deficientilor de auz, curs, U.B.B., Cluj-Napoca. 
http://ogp.gov.ro/nou/wp-content/uploads/2016/03/Integrarea-invizibila-profBarbu-March-1.pptx, accesat in 22.11.2020
Mircea, S. (1999). Psihopedagocia copiilor cu handicap de vedere. Bucuresti: Editura Prohumanitate
https://dokumen.tips/documents/mircea-stefan-psihopedagogia-copiilor-cu-handicap-de-vedere.html accesat in 22.11.2020