Dezvoltarea Vorbirii la Preșcolari

Inca din prescolaritate, trebuie sa formam la copii capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a-si exprima in mod inteligibil gandurile, impresiile, trebuintele, de a cunoaste realitatea obiectiva.

Limbajul, ca mijloc de comunicare, asigura copilului schimbul de idei si impresii intre el si semenii lui, transmiterea unor cunostinte, contribuind la imbogatirea necontenita a experientei lor de viata, la largirea si complicarea relatiilor cu mediul social.

Toate acestea se realizeaza prin intermediul cuvantului. Cercetarile psihologice au aratat, iar experienta didactica a confirmat ca dezvoltarea limbajului copilului are loc sub influenta mediului si a educatiei. Acest lucru se realizeaza cu optima eficienta in cadrul intregului program din gradinita, dar un loc important revine disciplinei care apartine sferei limbii si literaturii romane.

In gradinita de copii si apoi la scoala are loc adevarata “cultivare a limbii individului” exercitandu-se o influenta dirijata, planificata, bazata pe concluzii psihopedagogice, cu probleme, notiuni si sarcini gradate ca dificultate si organizate in sisteme logice, metodice.

Eficienta muncii de dezvoltare a vorbirii copilului si de invatare logica, functionala a gramaticii sporeste cu cat sunt mai stiintific selectionate, ordonate, distribuite cunostintele, activitatile si exercitiile, pe trepte de invatamant si ani de studiu si cu cat exista o continuitate a demersurilor pedagogice in raport cu obiectivele majore ale dezvoltarii limbajului si al studiului limbii.

Programa pentru invatamantul prescolar urmareste pregatirea copiilor pentru respectarea fenomenului gramatical din scoala primara, dar mai ales, dezvoltarea capacitatii de comunicare verbala a acestora. Ea prevede probleme si cerinte menite sa contribuie efectiv la dezvoltarea limbajului si la organizarea cunostintelor in sistem concentric cantitativ, adaugandu-se, pe niveluri de varsta, componenti ai aceleiasi probleme abordate in grupa precedenta, dar si intr-o organizare concentric – calitativa, prin sporirea gradului de generalizare si abstractizare a cunostintelor prevazute pentru grupele mai mari, in raport cu nivelul dezvoltarii gandirii logice a prescolarilor.

Problemele si cunostintele destinate studiului, mai precis exercitiului de educarea limbajului sunt urmarite in sfere concentrice nu numai pe niveluri de varsta dar si pe componente si probleme ale stiintei limbii: planul fonetic, lexical, gramatical si cel al expresivitatii limbii. Gramatica este o stiinta destul de dificila, care opereaza cu notiuni abstracte; din acest motiv ea ar trebui sa se studieze in clasele mai mari ale scolii, cand gandirea logica, abstracta, a elevilor este formata. La varsta prescolara, precum si la cea scolara mica, nivelul scazut al gandirii logice, abstracte, caracterul concret intuitiv al cesteia, absenta unor cunostinte gramaticale – ca suport preferential – gradul inalt de abstractizare a categoriilor de stiinta limbii nu permit intelegerea si invatarea logica a notiunilor lingvistice elaborate in intreaga sfera de cuprindere si intr-o ordine impusa de logica interna a stiintei limbii. Din acest motiv la aceste varste, ordinea notiunilor nu poate respecta logica interna a stiintei. Cerintele psihologice ale studierii logice, obliga la o invatare prin dezvaluire, partiala si treptata a sferei de cunostinte si notiuni gramaticale.

Ea se poate face sub forma empirica, prin observatii asupra limbii, prin selectarea unor modele de exprimare si prin exercitii de intrebuintare a unor structuri lingvistice inca din gradinita, prin activitatile de dezvoltare a limbajului.

In gradinita, insusirea limbajului se realizeaza constient, dirijat, stiintific, cu accent permanent pe prevenirea si corectarea defectelor de vorbire, pe exersarea organului fonator, pentru asigurarea unei pronuntii clare a sunetelor si a grupurilor de sunete, pentru dezvoltarea capacitatii de diferentiere perceptiv fonetica si initierea copiilor in analize si sinteze fonetice, pentru imbogatirea si activizarea vocabularului, insusirea practica a raporturilor gramaticale sub aspect morfologic si sintactic, pentru dezvoltarea fluentei si fluiditatii in vorbirea monologata si dialogata, formarea ritmului de vorbire corespunzator continutului si a deprinderii de a respecta pauzele, intonatia si accentul, pe formarea si exersarea unei exprimari logice, clare, corecte, cursiv si nuantate.

Problema auzului la varsta prescolara se refera la capacitatea copiilor de a percepe sunetele limbii noastre, de a le diferentia, de a sesiza greselile de pronuntie proprii si ale altora.

Sunetele limbii materne se formeaza in mod treptat incepand din primul an de viata si se consolideaza in structuri fonetice din ce in ce mai complexe, incat spre sfarsitul prescolaritatii toti copii care beneficiaza de conditii normale de dezvoltare reusesc sa se exprime corect. In cazul in care exista anumite afectiuni ale sistemului nervos, ale auzului, sau grave anomalii ale aparatului fono-articular apar o serie de intarzieri in evolutia laturii fonetice a limbajului, care se manifesta sub forma a variate tulburari de pronuntare.